Infiintat in anul 1934, Parcul National Nahuel Huapi este cel mai vechi parc national din Argentina. Acesta inconjoara Lacul Nahuel Huapi la poalele Anzilor Patagonieni. Fiind cel mai mare parc din regiune, avand o suprafata de 7.000 km², echivalentul a aproximativ 2 milioane de acri. Peisajele sale infatiseaza nordul Zonei Anzilor Patagoniei, formata din 3 tipuri principale si anume: Altoandino, cu zapezi permanente peste altitudinea de 1600 metri, Andino-Patagonico, in zonele cu altitudini mai mici, Stepa Patagoniana, plus cateva parti mai mici reprezentate de Padurile Tropicale Valdivian.

Parcul se afla la o altitudine cuprinsa intre 720 si 3574 de metri si este realizat sub categoriile ICUN, a II-a categorie (Parc National) si a IV-a categorie (Gestionarea Rezervelor). Parcul National este dominat de un lant muntos inalt al Anzilor, multe lacuri, rauri involburate, cascade, varfuri acoperite cu zapada, ghetari si paduri.

Numele parcului provine de la denumirea lacului pe care il inconjoara, Nahuel Huapi. In limba indiana Mapuche, Nahuel inseamna jaguar si Huapi inseamna insula. Prima descoperire a Nahuel Huapi a fost facuta de oameni straini si este strans legata de legenda istorica a Americii de Sud si anume a Orasului Cezarilor.

In anul 1903, Perito Moreno a donat 75 km² de pamant guvernului federal. Un decret eliberat la data de 1 februarie 1909 a confirmat faptul ca zona are nevoie de protectie, dar abia la data de 9 octombrie 1934 Parcul National Nahuel Huapi si Parcul National Iguazu au fost declarate rezervatii naturale. S-a presupus ca Parcul National Nahuel Huapi poate face fata turistilor europeni si a fost prioritizat de turismul national. In primul an al functionarii, au fost implementate multe reglementari care au afectat Nahuel Huapi. O parte dintre acestea au vizat construirea cladirilor, pescuitul sportiv si instalarea filtrelor pentru apa potabila. In plus, zona a fost deschisa celor pasionati de escaladarea muntilor si alte activitati recreationale.

Cel mai mare oras si baza a turismului este San Carlos de Bariloche, care este inconjurat de acest parc. San Carlos de Bariloche este punctul de intrare principal atunci cand vizitati lacul si este cunoscut sub denumirile de "Pasajul spre Patagonia", "Capitala Ciocolatei" sau "Capitala Lunilor de Miere". Cu toate acestea, orasul si alte zone locuite sunt in afara limitelor parcului. In partea de nord si sud au fost construite mai multe zone recreationale, toate acestea purtand denumirea de Catedrala Cerro. Vila La Angostura este o alta zona locuibila de pe malul lacului care se afla in interiorul parcului.