In inima centrului istoric, peste raul Parma, se afla Parco Ducale, comandat de ducele Ottavio Farnese. In mijlocul secolului al XVI-lea ducele a inceput sa cumpere terenuri de langa "Castello" si i-a comandat lui Vignola proiectul. In 1561 Vignola a proiectat gradina, inspirat de arhitectura verde a vilelor romane.

In 1690, cu ocazia nuntii dintre Edward Farnese si Sophie Dorothea de Neuburg, a fost lucrata o pescarie, care mai exista si astazi, cu o insula centrala, pe care in 1920 a fost stabilita o fantana din secolul al XVIII-lea de la Gradina Palazzo Ducale din Colorno.

La mijlocul secolului al XVIII-lea, o data cu stingerea Casei de Farnese, parcul a fost lasat intr-o stare de degradare, fiind neglijat. Ministrul de Bourbon, Du Tillot, a incredintat proiectul de reamenajare arhitectului Petitot. Munca de reinstalare si de reabilitare s-a realizat printre altele si cu instalarea a 10 statui de marmura si a cateva vaze sculptate de Jean Baptiste Boudard intre 1753 si 1766. Petitot s-a ocupat ulterior de proiectul gradinii si templul lui Arcadia.

Dupa unificarea Italiei, parcul a devenit proprietatea orasului si a fost deschis pentru public. In 1920, un alt architect, Carmignani, s-a ocupat de amenajarea parcului. Un proiect de restaurare provocator, stabilit pe o baza istorica este in curs de desfasurare.

Parcul Ducal combina linistea naturii cu farmecul artei, bucurandu-si vizitatorii cu frumusetea sa.