Amplasate in inima Atenei, in aceasta “jungla de ciment”, intre Piata Syntagma si Stadionul Kallimarmaro (Panathenaic), Gradinile Nationale reprezinta o adevarata oaza verde de relaxare si recreere, ferita de zgomotele orasului.

Au fost create intre anii 1838-1840, la ordinul Reginei Amalia, prima regina a Greciei, cand agronomul german Frederick Schmidt a adus peste 500 de specii de plante din Grecia, dar si din intreaga lume, inclusiv din zonele tropicale, pentru a le planta in aceste gradini, dar si foarte multe specii de animale, prntre care pauni, rate si broaste testoase.

In anul 1878, arhitectul danez Theophil Edvard von Hansen, a proiectat cladirea Zappeion, situata in interiorul gradinilor, edificiu ce gazduieste astazi unele reuniuni si ceremonii, atat oficiale cat si private.

La inceput, Gradinile se numeau “Gradinile Regale”, deoarece erau restrictionate turistilor si folosite doar de familia regala. Dupa restaurarea democratiei in Grecia, din anul 1975, acestea au primit denumirea de “Gradinile Nationale”, devenind un parc public, deschis vizitatorilor, ce se intinde pe o suprafata de 15,5 hectare.

Accesul in gradini se poate face de pe strada principala – Leoforos Amalias, denumita in onoarea Reginei Amalia, sau de la una dintre celelalte trei porti ale Gradinilor Nationale: cea centrala, de pe Bulevardul Vasilissis, cea de pe strada Herodou Attikou, sau cea care uneste gradinile cu zona parcului din imprejurul cladirii Zappeion.
 
Aleele parcului insumeaza o lungime de 7,5 km, in timp ce palcurile de copaci, arbustii si paturile de flori acopera o suprafata de 12 ha.

Gradinile Nationale reprezinta casa a 7.000 de specii de copaci, dintre care 25 % sunt foioase si 75 % sunt specii vesnic verzi. Dintre speciile de plante ornamentale – arbusti, muschi si plante agatatoare, 100 dintre ele au fost aduse din intreaga Grecie, in timp ce restul de 400 de specii au fost adunate din afara granitelor tarii. Tot aici, au fost construite si primele doua sere din Grecia, in timp ce apa folosita pentru irigare este furnizata de un apeduct antic, realizat de catre tracul Peisistratos, in secolul al VI-lea i.H., ce produce zilnic 1.085 de litri de apa.