Se face distinctie intre doua locatii: Gradina Botanica Veche, existenta din anul 1833 in fostul bastion “la pisica” si Noua Gradina Botanica deschisa in oras in 1977, pe Zollikerstrasse in Districtul 8.

Gradina Botanica este subordonata Institutului de Botanica sistematica, pune la dispozitie plantele necesare in cercetare si pentru cursurile Universitatii din Zurich, si este activa in conservarea si inmultirea plantelor pe cale de disparitie, oferind in acelasi timp o zona de agrement pentru oameni. Serviciu de informatii, tururi si organizarea de expozitii si sunt alte sarcini cheie ale gradinii.

In 1851 a fost dechisa Casa Palmierilor, obiectiv inscris pe lista monumentelor protejate. Construit la inceputul din sticla si lemn, pavilionul octogonal a primit in 1877 un cadru din fonta. Astazi apartine, impreuna cu valoroasa colectie de copaci, Muzeului Etnografic, adapostit in cladirea fostului Institut. O parte din gradina botanica veche este asa-numita ”Gessner Garten”, o gradina de plante medicinale medievale situata pe culmea dealului, in memoria medicului si naturalistului orasului, Conrad Gessner. Bastionul a gazduit Gradina Botanica pana in momentul mutarii, si serveste din 1976 ca oaza de agrement in mijlocul orasului.

In 1971, alegatorii au decis construirea unei gradini noi in ”parcul vechi” al familiei Bodmer-Abegg, in cartierul Weinegg din vecinatatea Zollikerstrasse.

Gradina a fost proiectata de catre arhitectul Fred Eicher si a fost construita intre anii 1972 - 1977 ca inlocuitor pentru gradina botanica veche si sediu al Institutului de Botanica sistematica al Universitatii din Zurich. O atentie deosebita a fost acordata celor trei sere, in forma de cupola din plexiglas acrilic pigmentat, proiectate de arhitectii Hans si Anne Marie Hubacher.

In zona spatioasa in aer liber a parcului si in sere gasim circa 8.000 de specii de plante, grupate in biotopuri tematice. Complexul include cladirea Institutului, cantina acestuia fiind accesibila si pentru publicul larg.