Gradina Botanica din Napoli apartine universitatii Federico al II-lea, care face parte din Facultatea de Stiinte Matematice, Fizice si Naturale. In prezent gradina are o suprafata de 12 hectare si adaposteste aproximativ 9.000 de specii de plante si aproape 25.000 de exemplare. Aceasta este situata in Via Foria.

Fondata in 28 decembrie 1807 printr-un decret al lui Joseph Bonaparte, gradina botanica a fost construita pe un teren detinut anterior de catre Religiosi di Santa Maria della Pace e all'Ospedale della Cava. De fapt, proiectul a fost initial aprobat de catre regele Ferdinand al IV-lea, dar Revolutia napolitana din 1799 a facut imposibila realizarea acestuia.

Primul director al gradinii inaugurate in 1811, a fost Michele Tenore. Acesta a acordat o mare importanta cercetarii stiintifice si cultivarii plantelor medicinale dar si exotice. La sfarsitul perioadei sale in calitate de director, in anul 1860, speciile de plante cultivate atinsesera aproape 9.000.

Guglielmo Gasparrini, care a preluat mandatul in 1861, a continuat imbunatatirea gradinii, reamenajand unele zone care erau in stare proasta si creand un spatiu destinat plantelor alpine. In timpul mandatului sau a fost construita o noua sera incalzita, care a inlocuit-o pe cea anterioara care data din 1818.

In 1963 a inceput o perioada considerata a fi foarte importanta pentru istoria gradinii botanice din Napoli, initiata de directorul Aldo Merola. Sub conducerea sa gradina a primit in 1967 autonomie economica si administrativa, fapt care a facut posibil obtinerea de fonduri de finantare necesare imbunatatirii infrastructurii: au fost construite mai multe sere, pe o suprafata totala de 5.000 de metri patrati, un sistem de incalzire si o retea de distributie a apei. De mare importanta a fost si activitatea "politica” a lui Merola, care a incercat sa obtina ajutor la nivel legislativ pentru a crea o noua profesie, aceea de gradinar al gradinilor botanice.