Al-Qasr este un orasel medieval din Oaza Dakhla, situata in Desertul Vestic, la 350 de kilometri distanta de Fluviul Nil. Pentru cei mai multi vizitatori ai oazei, Al-Qasr ramane cea mai memorabila imagine. Acest vechi oras, cu multe stradute inguste, umbrite de cladiri construite din lut, simbolizeaza cel mai bine viata din trecut a oazei. “Progresul” nu si-a facut simtita prezenta la Al-Qasr, dar, din pacate, vechile cladiri ale orasului sunt in majoritate abandonate. Situat la poalele unor stanci de calcar si la marginea luxuriantei oaze, micuta asezare lasa turistului o senzatie fantomatica. Cu o populatie de doar 700 de locuitori, acest oras, construit pe ruinile unei fortarete romane, pare parasit. In plus, un act normativ al guvernului egiptean ii impiedica pe localnicii care pleaca din oras sa se mai intoarca, astfel incat, in cativa ani, e posibil ca singurii oameni din Al-Qasr sa ramana doar ghizii turistici.

Usile caselor din oras sunt prevazute cu praguri din lemn, cel mai vechi datand din jurul anului 924 d. Hr. Din vechea moschee a asezarii a mai ramas in picioare doar o minareta, inalta de 21 de metri, si impodobita la intrare cu inscriptii din Coran, incrustate de asemenea in lemn. Vechea scoala (madrassa) a fost reabilitata recent, alturi de alte cateva cladiri, si este deschisa turistilor. Aceasta cladire inalta, tipica pentru arhitectura medievala islamica, se spune ca a fost ridicata pe locul unui fost templu din Perioada Ptolemaica. O demonstreaza si mai multe caramizi incrustate cu hieroglife, refolosite pentru constructia madrassei. Alte obiective turistice interesante sunt atelierul de ceramica si moara de faina, ambele datand din perioada medievala. De altfel, turistii au inca ocazia sa vada la lucru cativa olari si fierari care folosesc aceeasi “tehnologie de productie” din urma cu o mie de ani. De precizat ca stradutele intunecate si racorase ale orasului sunt impartite in mai multe cartiere, trecerea intre acestea realizandu-se prin intermediul unor porti. Acest sistem ingenios a fost gandit pentru momentele in care fortareata era atacata. Astfel, portile erau ferecate, nepermitand inamicului sa cucereasca decat in mica parte cetatea.