Renumite in lume pentru fauna si flora unica, care au reprezentat o sursa de inspiratie pentru Teoria de Selectie Naturala a lui Charles Darwin, Insulele Galapagos plutesc in Oceanul Pacific, la aproximativ 1.000 km de de coasta de vest a Americii de Sud si apartin din punct de vedere administrativ de Republica Ecuador inca din anul 1832.

Format din aproximativ 8.000 km2 de uscat raspandit pe o suprafata 45.000 km2 in ocean, acest arhipelag a luat nastere in urma cu aproximativ 8 milioane de ani, cand vulcanii din adancurile oceanului au iesit la suprafata, formand astfel 13 insule de dimensiuni mari, 6 insule mijlocii si alte 107 insulite, fiecare beneficiind de un ecosistem diferit. Conform unor studii geologice, Insulele Galapagos sunt considerate a fi unele dintre cele mai active zone vulcanice ale lumii, cu peste 50 de eruptii in ultimii 200 de ani, in prezent doar sase vulcani ramanand activi: unul din cadrul insulei Fernandina si cinci de pe insula Isabela, cea mai mare insula a arhipelagului, unde este atinsa si cea mai mare altitudine – “Vulcanul Wolf”, cu o inaltime de 1707 m, deasupra nivelului marii.

Insulele au fost descoperite din intamplare in anul 1535 de catre Fratele Tomas de Berlanga, cel de-al IV-lea Episcop de Panama, in drumul sau spre Peru, pentru a rezolva un conflict intre Francisco Pizarro si locotenentii sai, desi se presupune ca acest arhipelag a fost descoperit pentru prima oara de catre incasi in secolul al XV-lea. Abia in anul 1570, au aparut pe harta sub denumirea de “Insulae de los Galopegos” (“Insulele Testoaselor”), unde cuvantul “galapagos” se traduce prin “sa”, fiind un arhaism spaniol, folosit de catre Episcopul Tomas si de catre echipajul sau pentru a descrie carapacea testoaselor uriase, gasite aici. Primul capitan englez care a ajuns pe acest taram a fost Richard Hawkins in anul 1593, iar primul locuitor care a trait pe Insulele Galapagos a fost un marinar irlandez, pe numele sau Patrick Watkins, naufragiat pe Insula Floreana in perioada anilor 1807 – 1809. Pana la inceputul secolului al XIX-lea, insulele au reprezentat, adesea, o ascunzatoare pentru piratii englezi, care obisnuiau sa transporte aur si argint din America de Sud pentru Spania.

In anul 1959, portiunile nelocuite ale arhipelagul au fost declarate parc national de catre Guvernul Ecuadorului, pentru ca la inceputul anilor 1960, acesta sa se dezvolte din punct de vedere turistic, cu impunerea unor restrictii asupra populatiei care traia deja pe insula. La nivelul anului 2006, populatia arhipelagului ajunsese deja la 25.000 de persoane, doar cinci insule fiind locuite: Baltra, Floreana, Isabela, San Cristobal si Santa Cruz.

In anul 1978, insulele au fost declarate Patrimoniu Mondial UNESCO, iar in anul 1985 ca si o rezervatie a biosferei, pentru ca un an mai tarziu, aproximativ 27.000 km2 din oceanul ce inconjoara insulele sa fie considerata zona marina protejata, ocupand locul al II-lea ca si marime in lume, dupa “Marea Bariera de Corali” a Australiei. In anul 1990, arhipelagul a devenit un sanctuar al balenelor.

Fermecate, misterioase, incarcate de istorie, cu plaje neatinse, cu linia coastelor vulcanice dominata de paduri de mangrove, fiind totodata expresia desavarsita a naturii, un loc care abunda de viata, insulele Galapagos au atras vizitatori din intreaga lume, inca din secolele trecute – omul de stiinta Charles Darwin, presedinti, politicieni, superstaruri, biologi, istorici si multi altii.

Anual, Insulele Galapagos sunt vizitate de mii de turisti, acestea remarcandu-se prin faptul ca: reprezinta casa singurei broaste testoase gigant de pe insula Pinta (“Chelonoidis nigra abingdonii”), cunoscuta ca si „George singuraticul” („El solitario Jorge”); dispune de o mare varietate de specii marine (peste 2.900) – rechini, balene, pinguini, lei de mare, foci cu blana, 306 specii de pesti dintre care 25 % sunt endemice etc., datorita faptului ca este situat la interserctia a trei mari curente oceanice; detine singura iguana marina (Amblyrhynchus cristatus) ce poate inota in ocean, ajungand pana la o adancime de 10 m; are peste 560 de specii native de plante, dintre care 180 sunt endemice; prezinta denumiri atat in limba spaniola, cat si in limba engleza, datorita existentei timpurii a locuitorilor celor doua culturi; a reprezentat alegerea perfecta pentru turnarea filmului „Capitan si Comandant”; este casa celui mai mare cormoran din lume si singurul incapabil de zbor, dar si a pescarusilor – coada de randunica (Creagrus furcatus), care sunt singurele specii din genul Creagrus ce se hranesc noaptea; detin unul dintre cele mai rare ecosisteme din lume in care ierbivorele de la partea superioara a lantului trofic sunt reprezentate de reptile.

Pe langa toate acestea, turistilor li se ofera posibilitatea de a admira cele doua cratere gemene – Los Gemelos, din cadrul Insulei Santa Cruz, amplasate de o parte si de alta a drumului dintre Puerto Ayora si Baltra, formatiuni ce au luat nastere prin prabusirea materialului de suprafata in fisurile subterane; de urca pe Vulcanul Alcedo, format pe insula Isabela, singurul vulcan accesibil publicului, ce gazduieste totodata si cea mai mare populatie de broaste testoase; de a face scufundari in locuri precum cel cunoscut ca si „Coroana Diavolului”, un vulcan scufundat, situat la nord de Punctul Cormoranilor de pe insula Floreana, ce ofera o experienta similara cu inotul intr-un bazin cu pesti tropicali; de a vedea tunelurile formate de lava care se scurge din craterului unui vulcan, prezente pe insula Santa Cruz, a caror diamentru variaza de la cativa zeci de cm la 15 – 20 m; de a se uita prin cartile postale si vederile de la Post Office Bay, ce a servit ca si un oficiul postal in secolul al XVIII-lea, fiind reprezentat de un butoi de lemn asezat acolo de catre vanatorii de balene ce obisnuiau sa trimita scrisori catre Europa sau Statele Unite prin intermediul vaselor, in drumul lor spre casa; de a vedea cea mai mare caldeira de bazalt din lume – Vulcanul Sierra Negra, de pe insula Isabela; de a face o plimbare catre asa-numitul „Zid al Lacrimilor”, construit la mijlocul anilor 1940 (cand Galapagos a functionat ca si o inchisoare) pe insula Isabela de catre prizonieri, acest lucru simbolizand cruzimea indurata de detinuti, sau o calatorie spre insula San Cristobal, pe dealul Tijeras etc.

In plus, turismul de aventura oferit de catre Insulele Galapagos include surfing, inchirierea unui caiac din Golful Tortuga, din Santa Cruz sau din portul de la San Cristobal, pentru a naviga pe langa plajele din apropiere, echitatie (plimbarile incepand de la 50 $), plimari cu bicicleta, scufundari printre leii de mare si testoase etc.

In anul 2000, revista „Rodale Scuba Diving” a numit Insulele Galapagos ca fiind cel mai bun loc pentru scufundari din lume. De asemenea, a primit si numeroase distinctii pentru „Cel mai bun mediu pentru pesti”, „Cele mai bune scufundari alaturi de cele mai mari mamifere marine”, „Cel mai sanatos mediu marin” etc.