Construit de catre inginerul John Endres in anul 1870, funicularul este situat in imediata apropiere a Podului Smithfield si este cel mai vechi funicular care opereaza in Statele Unite ale Americii. Statia de la baza traseului este chiar vizavi de complexul comercial aflat langa gara si este foarte accesibila daca folositi trenul si coborati la statia ce deserveste piata centrala.

Extinderea vietii industriale in Pittsburgh de la mijlocul anilor 60 a creat o mare cerere de forta de munca, principala categorie sociala atrasa in zona fiind imigrantii germani. Acest fapt a condus la o cerere sustinuta de spatii de locuit, numarul imigrantilor crescand simtitor an de an.

Autoritatile locale s-au vazut nevoite sa refaca planurile urbanistice, sa regandeasca strategia insa, cum mare parte a terenurilor adiacente raului erau ocupate cu fabricile si atelierele in care lucrau acesti imigranti, singura locatie pentru construirea de cartiere muncitoresti au ramas pantele care duc spre Muntele Washington si Dealul Carbunelui. Cea mai mare problema cu care s-au confruntat autoritatile locale a fost infrastructura de drumuri, viaducte si poduri, terenul fiind neprietenos pentru construirea de sosele sau poduri. In cele din urma, imigrantii germani au oferit solutia optima: construirea acestui funicular, pe versantul vestic al dealului.

Funicularul se afla in custodia autoritatilor locale, operarea sa fiind asigurata de catre Autoritatea Portuara din Allegheny Conty, autoritate ce asigura si restul mijloacelor de transport in comun din Pittsburgh. De remarcat este usurinta cu care se poate face transferul intre celelalte mijloace de transport si aceasta facilitate, indiferent ca ne referim la metrou, trenul usor sau autobuzele ce opereaza in Pittsburgh.