Este destul de greu de crezut ca la finalul drumului pitoresc dintre Timisoara de Lipova, ce se unduieste printre campuri imensede rapita si sate traditionale cu specific banatean dichisite ca de nunta, se afla un picior de munte.

Odata ajuns aici, in apropierea Muresului, se profileaza la orizont culmile frumoase ale Zarandului. Acolo unde muntele oboist se preda campiei si ultimele valuriri ale reliefului se pierd in imensitatea galbena, cateva formatiuni stancoase se pot ghici sub solul bogat, formand niste mici inaltimi, la poalele carora este Minisul. Minisul nu este, de departe, o zona viticola atat de intesata de nume mari cum ar fi Dealu Mare, nici atat de glamour cum e Dragasaniul si nici macar atat de dinamica cum e Aiudul.

Locul dezarmeaza orice vizitator prin imbinarea simplitatii traditionale satului banatean cu tehnologia si prin potrivirea ambiantei rustice cu eleganta, rafinamentul si, mai ales, prin acea binecunoscuta pedanterie si atentie la detalii, specific banateana.

De departe curtea larga pare o combinatie intre un classic si pedant teren de golf si un muzeu al satului, datorita spatiului verde bine intretinut si a unor edificii in stil traditional, reconstruite cu materialele originale. Abia apoi se observa via, ordonata la milimetru, relativ recent replantata, care inconjoara micile casute, dand ritm peisajului.

Crama este decorata pe dinafara cu lemn, incat arata ca un sopron taranesc, iar inauntru contine toate sculele si tehnologia necesara vinificarii: desciorchinator, presa, tancuri de fermentare, instalatie de etichetare si imbuteliere, inclusiv un alambic gradat de productie germana, pentru tuica de tescovina si o mica sala de degustare chic.

Pivnita, locul dedicat butoaielor in care se depoziteaza vinurile, se afla intr-o cladire invecinata, unde sub niste mici bolti cu vita de vie dorm butoaiele cu Cabernet si Pinot Noir. Accesul in pivnita se face printr-o asa falsa sufragerie, care e de fapt o adevarata sala de receptii, decorata cu mobilier din lemn masiv foarte vechi, dar foarte bine intretinut si sticlarie de cristal, care ar putea face concurenta multor restaurante cu pretentii. Iar mica terasa ofera o priveliste incantatoare asupra intregii vai a Muresului. Totul, dar absolut totul, luceste de curatenie si se simte amprenta pedanteriei, a orgoliului de banatean pentru aspectul gospodariei sale.