Orasul Vechi din Damasc, inchis de zidurile orasului, se afla pe malul de sud al raului Barada. La sud-est, nord si nord-est este inconjurat de zone suburbane ale caror istorie se intinde inapoi la Evul Mediu: Midan, in partea de sud-vest, Sarouja si Imara in partea de nord si nord-vest. Aceste cartiere au aparut initial pe drumurile care duc afara din oras, langa mormintele unor importante figuri religioase.

In secolul al XIX-lea satele periferice s-au dezvoltat pe pantele Jabal Qasioun, cu vedere la oras. Aceste noi cartiere au fost initial stabilite de soldati kurzi si refugiatii musulmani din regiunile europene ale Imperiului Otoman. Astfel, acestea au fost cunoscute sub numele de Al-Akrad (kurzii) si al-Muhajirin (migrantii).

Damasc are potential pentru o industrie a turismului de mare succes. Abundenta bogatiei culturale din Damasc a atras numerosi turisti incepand cu sfarsitul anilor 1980, in acest context dezvoltandu-se cazarea, sistemul de transport si alte servicii conexe. De la inceputul anilor 2000, numeroase hoteluri boutique si cafenele pline de viata deschise in Orasul Vechi, atrag o multime de turisti europeni si din Damasc deopotriva.

Mestesugurile traditionale, artizanatul si gravura sunt inca produse in Orasul Vechi. De asemenea, turistii pot vizita in Orasul Vechi numeroase biserici - Capela Sf. Pavel, Casa Sf. Ananias, Catedrala Mariamite din Damasc, Catedrala romano-catolica din Zaitoon (Olive) Alley, Biserica Damaschin Sf. Ion, Biserica Ortodoxa Sfantul Gheorghe – si situri islamice intre care: Moscheea Umayyad, Moscheea Sayyidah Ruqayya, Cimitirul Bab Saghir, Moscheea Nabi Habeel.

Ca urmare al declinului rapid al populatiei din Vechiul Oras (intre 1995-2005 mai mult de 20.000 de oameni s-au mutat din Orasul Vechi in cartiere mai moderne), un numar tot mai mare de cladiri sunt abandonate sau sunt in stare proasta.