Orasul italian Genova, capitala antica a Republicii Genova, a fost, in timpul indelungatei sale istorii, aparat de ziduri.

In epoca romana, centrul orasului, aflat pe dealul Sarzano, a fost probabil aparat de un zid, dar nu exista nici o dovada arheologica sau documentara a existentei sale.

Primele ziduri cunoscute orasului au fost construite in secolul IX, atunci cand, datorita lui Berengario al II-lea de Italia, orasul a castigat o larga autonomie, urmata de dezvoltare economica si cresterea ulterioara a populatiei. Primele ziduri, care au inclus dealul Sarzano, au avut trei porti; poarta Serravalle, la partea de nord a bisericii San Lorenzo, o alta pe dealul Sf. Andrei, in apropiere de locul viitoarei Porta Soprana si o alta la capatul Via Canneto il Curto, in apropiere de biserica San Pietro.

Asezarile din interiorul zidurilor ocupau aproximativ 22 de hectare. Unele comunitati mai mici, formate in special din muncitori si artizani, care au crescut in jurul bisericilor, manastirilor si palatelor feudale, au ramas in afara zidurilor. In 1155 zidul de aparare a fost extins spre nord-vest, pentru a include si aceste noi asezari.

Constructia a trenat pana in 1163; in acel an, din cauza situatiei politice internationale, si in special a relatiilor cu imparatul Frederic Barbarossa, lucrarile au cunoscut o accelerare, fiind finalizate in termen de 55 de zile.

Cele trei porti principale au avut un aspect monumental, cu turnuri inalte semicirculare. Doua dintre acestea au supravietui pana in zilele noastre - Porta Soprana si Porta Dei Vacca, in timp ce a treia, Porta Aurea, deja partial demolata in secolul XVIII, a fost complet demolata in a doua jumatate a secolului XX.

Intre anii 1320 - 1327, a fost extinsa partea de est a zidurilor, pentru a include dealul Carignano. Aceasta sectiune a zidurilor a avut doua porti: Porta dell'Acquasola si Porta degli Archi. In secolul XVI zidurile nu mai puteau tine piept atacurilor cu arme de foc noi, astfel incat acestea au fost modificate pentru a crea noi forturi.

Asa numitele ziduri Barbarossa si a extensiilor lor din secolul XIV au fost modernizate, prin inlocuirea vechilor turnuri patrate cu bastioane triunghiulare.

Zidurile si forturile nou costruite au disparut apoi cu timpul, odata cu disparitia scopului pentru care au fost planificate, fiind dezafectate in 1914. Dupa aceasta data, o parte din aceste structuri au fost folosite ca depozite sau inchisori pentru prizonieri de razboi. In zilele noastre, desi sunt proprietate publica, starea lor nu este uniforma: cetatile principale au fost recent restaurate si pot fi vizitate la cerere, altele, chiar daca in stare de degradare, sunt deschise publicului larg.

Singurul fort inca utilizat de catre o institutie militara este Fort San Giuliano, care are vedere la Corso Italia, in cartierul Albaro, acum sediul Comandamentului Provincial de Carabinieri.