Zidul Antonine este o fortificatie din piatra construita de romani peste ceea ce este acum Centura Centrala a Scotiei, intre Firth of Forth si Firth of Clyde. Reprezentand frontiera nordica a Imperiului Roman, aceasta se intindea pe aproximativ 63 km si a avut circa 3 m inalttime si 5 m latime. Siguranta fost intarita de un sant adanc pe partea de nord. Acesta a fost al doilea "mare zid” construit de romani in nordul Marii Britanii. Ruinele sale sunt mai putin evidente decat zidul lui Hadrian din sud.

Constructia a inceput in anul 142, la ordinul imparatului roman Antoninus Pius, si a luat aproximativ 12 de ani pana la finalizare.

Zidul a fost protejat de 16 forturi, cu un numar de forturi mai mici intre ele; miscarea trupelor a fost facilitata de un drum care leaga intre ele toate locatiile, cunoscut sub numele de Calea Militara. Soldatii care au construit zidul au comemorat constructia si luptele lor cu caledonienii printr-un numar de dale decorative, dintre care douazeci au supravietuit timpului. In ciuda acestui inceput de bun augur, zidul a fost abandonat dupa numai 20 de ani, iar garnizoanele s-au mutat inapoi la Zidul lui Hadrian. In 208 imparatul Septimius Severus de readus legiunile in nord si a dispus efectuarea de reparatii. Cu toate acestea, ocupatia s-a incheiat doar cativa ani mai tarziu, si zidul nu a mai fost fortificat din nou. Cea mai mare parte a zidului si a fortificatiilor sale au fost distruse in timp, dar unele vestigii sunt inca vizibile.