Universitatea Nationala din Cordoba este cea mai veche universitate din Argentina, cea de-a patra din America de Sud si cea de-a sasea din America Latina. Sediul se afla in Cordoba, orasul capitala al provinciei Cordoba.

Incepand cu secolul al XX-lea, aceasta a fost cea de-a doua universitate din tara ca marime, dupa Universitatea din Buenos Aires, din punct de vedere al numarului de studenti ce invata aici. Radacinile istorice ale universitatii provin din anul 1610, cand o organizatie religioasa a fondat centrul de studiu si invatamant Cordoba, acesta fiind o institutie care la acea vreme avea cel mai inalt nivel intelectual din Argentina si precursoare a actualei universitati. Initial, scoala nu avea autoritatea de a oferi gradul de licentiat, acest pas important facandu-se abia in anul 1621, cand Papa Grigore al XV-lea, confera statutul de institutie abilitata pentru emiterea de titluri. Cu aceasta autorizatie si cu aprobarea capilor bisericii de la acea vreme, incepe istoria deosebit de fructuoasa a acestui lacas de invatamant superior. Scoala a ramas sub stapanirea iezuitilor pana in anul 1767, cand in urma unui ordin dat de regele Carlos al III-lea, aproape toti iezuitii acestui ordin au fost expulzati, acuzati fiind de slabirea si subminarea puterii bisericii catolice.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, universitatea si-a imbogatit domeniul de activitate prin deschiderea facultatii de drept, moment in care cursurile si specializarile de orientare religioasa au incetat sa mai detina monopolul, universitatea devenind o institutie accesibila oricarui cetatean, indiferent de orientarea religioasa.

In urma unor confruntari ideologice intre calugarii franciscani si clerul bisericii catolice, institutia a fost rebotezata si a preluat numele de Universitatea Regala, monseniorul Gregorio Funes fiind numit presedinte onorofic. Odata cu aceste modificari, influenta calugarilor franciscani a slabit in mod vizibil, locul lor fiind luat de catre persoane cu un statut inalt aflate in fruntea clerului bisericii catolice.

In luna mai a anului 1969, o serie de evenimente socio-politice in cadrul carora au participat si studentii universitatii, au dus la schimbarea strategiei educationale si politice a universitatii. In secolul al XX-lea, au aparut noi facultati in cadrul universitatii precum cea de filosofie si stiinte umaniste, economie, arhitectura si urbanism, facultatea de stomatologie, chimie, agricultura, matematica si atronomie si fizica. Cativa ani mai tarziu, in cadrul universitatii va lua nastere Colegiul de Limbi Straine si Facultatea de afaceri si administratie, denumita Colegiul Manuel Belgrano.

In istoria recenta a universitatii, sunt demne de retinut manifestarile de protest ale cadrelor didactice din anul 2005, proteste declansate de proasta salarizare a profesorilor universitari, sustinuti de catre studenti si marea masa a populatiei. Un alt moment istoric in istoria universitatii poate fi considerat si cel de pe data de 16 decembrie 2006, cand Dr. Carolina Scotto a fost aleasa ca presedinte in perioada 2007-2010, devenind astfel prima femeie desemnata sa conduca destinele institutiei, pe intreaga perioada a istorie acesteia.