In primii doua sute de ani dupa fondarea orasului Providence de catre Roger Williams in 1636, administratia locala a functionat neoficial, in lipsa unei cladiri care sa gazduiasca birourile si functionarii, de unde forurile decizionale sa poata supraveghea si coordona problemele administrative intr-un mod eficient si ordonat. Abia cativa ani mai tarziu, intalnirile se desfasurau in Meeting House Quaker ori in alte case particulare.

Prima cladire care ar putea fi considerata sediu al primariei a fost construita in anul 1731. Casa avea doua etaje si se afla la intersectia strazilor Meeting si Benefit, mai marii orasului desfasurandu-si activitatea aici pana in anul 1758, cand casa a ars din temelii.

Prima cladire oficiala, care poate fi considerata sediu al primariei Providence, dateaza din anul 1773 cand, la comanda puterii autoritatii locale, a fost construita o casa cu doua etaje, structura sa fiind numai din caramida. Locatia includea la parter si o piata unde comerciantii isi vindeau marfa la tarabe, iar la etaj se aflau doua birouri in care isi desfasurau activitatea functionarii publici. In anul 1797, din motive de optimizare a spatiului, cladirii i s-a mai adaugat inca un nivel, ocupat in totalitate de catre Loja Masonica din Rhode Island.

In anii care au urmat primaria a suferit multe schimbari, insa au fost conditionate de structura de granit sustinuta de bolti si arcade din caramida, unele modificari dorite de catre autoritati fiind imposibil de realizat din ratiuni tehnice.

In consecinta, au fost extinse anumite spatii, s-a reamenajat interiorul ori, ca solutie finala, anumite birouri sau departamente au fost mutate in alte cladiri, in apropierea primariei. Anul 1914 a adus cladirii schimbari majore in special in zona acoperisului si a fost efectuata o intreaga retehnologizare a birourilor. Schimbarile, vizibile si astazi, au constat in aparitia ferestrelor triple, indepartarea unor ornamente, iar mansarda domului central a fost modificata in totalitate.

Anul 1960 aduce cu sine pericolul iminent al demolarii acestei cladiri, o parte din ingineri si localnici gandindu-se serios la aceasta masura extrema. Din fericire, in urma protestelor vehemente ale localnicilor si a unor reactii venite din partea autoritatii federale, cladirea a fost conservata, urmand ca in anul 1975, in urma eforturilor sustinute ale primarului de la acea vreme, Vincent A. Cianci Jr. si al unui grup de conservatori, cladirea sa fie declarata monument national si trecuta in Registrul National al Locurilor Istorice.

La scurt timp dupa acest succes, de-a lungul unui deceniu cladirea a suferit un spectaculos proces de renovare si restaurare, fapt ce a dus la cresterea notorietatii sale pe harta turistica a Statelor Unite.