Lazzaretto di Ancona este o cladire proiectata de arhitectul Luigi Vanvitelli si se afla pe o insula artificiala pentagonala situata in port, fiind legata de continent prin trei poduri.

Initial se putea ajunge aici numai cu barca, alimentarea cu apa fiind asigurata de o retea de rezervoare subterane. Cladirea ar putea gazdui pana la 2.000 de persoane, precum si o cantitate mare de bunuri. Lazzaretto se afla in interiorul edificiului, si a fost destinata perioadelor de carantina, in timp ce camerele de pe exterior erau folosite pentru depozitarea marfurilor.

In primele decenii ale secolului al XVIII-lea orasul Ancona a avut o perioada de mare crestere economica, odata cu dezvoltarea portului. Papa Clement al XII-lea intentiona sa imbunatateasca conditiile din portul Ancona si a incredintat aceasta sarcina arhitectului Vanvitelli. Vanvitelli redeseneaza complet portul, respectand forma naturala a acestuia si proiecteaza insula artificiala pentagonala in zona de mijloc a portului. Lucrarile au inceput la 27 iulie 1733 si au fost incheiate zece ani mai tarziu.

Initial, Lazzaretto a fost o cladire multifunctionala: spital public, fortificatie pentru apararea portului, depozit de marfuri, protectie impotriva valurilor. Protejarea populatiei orasului era asigurata de zona de carantina instituita aici, atat pentru persoane cat si pentru marfurile care veneau din zonele considerate nesigure. Farmecul sau este dat si de forma geometrica plina de valori simbolice: numarul cinci poate indica puterea omului de a schimba lumea din jurul sau.

Cladirea a jucat un rol important in timpul asediului austriac asupra orasului, fiind folosita printre altele ca spital militar, pentru ca in 1884 sa devina rafinarie de zahar. In timpul celor doua razboaie mondiale redevine cetate militara, iar apoi, in 1947, depozit de tutun.

In 1997, municipalitatea din Ancona a cumparat proprietatea si a inceput o restaurare care sa dea edificiului aspectul initial, lasand insa nemodificate cele mai semnificative schimbari care au avut loc de-a lungul secolelor.

Acum, monumentul este folosit pentru expozitii temporare si alte evenimente culturale, iar o parte din acesta adaposteste Museo Tattile Omero.