Monument istoric cu valoare nationala si universala, Cladirea Cazinou este un edificiu emblematic al Slanic Moldova situat in parcul statiunii.

Construita de mesteri italieni in anul 1894, cladirea Cazinoului Slanic Moldova a fost ulterior deseori modificata. Planurile cladirii au fost realizate de George Sterian. Unul dintre jurnalele vremii, Epoca, prezenta Cazinoul intr-un articol din 1897, astfel: “Noul Casin, un adevarat monument de arta, pentru prima oara pus in exploatare in aceasta stagiune, poate rivaliza cu tot ce s-a facut mai de gust si mai luxos in acest gen; mobilat cu deosebit lux si ingrijire, in stejar masiv si plus, cuprinde vaste sal de mancare, café, cofetarie, salon de lectura, conversatie si corespondenta, piane, jocuri de distractie, precum si o sala cu doua biliarde aduse din renumita fabrica Iassinte din Lion. Pe langa acestea mai este o splendida sala de teatru, incapatoare de 500 persoane, care rivalizeaza cu sala teatrului National Iasi si care e proiectata a fi iluminata electric ca si intreaga cladire.”

Pe la 1934 Cazinoul era considerat pricipalul loc de distractie al statiunii, dotat si cu sala de cinematograf, o sala in care se dau concerte, serate, festivaluri, sala de biblioteca pentru lectura, cofetarie. Si, evident, in Cazinou erau Sali de joc cu mese pentru sah, table, biliard, bacara. In monografia scrisa in anii 1930-1934 de Cleopatra Tautu, profesoara si publicista din Bacau, se mentioneaza: “Cazinoul e cladirea, in care pulseaza mai mult viata statiunii de dimineata si pana noaptea tarziu, acesta fiind unul dintre locurile de distractie ale vizitatorilor. Aici, pe langa restaurantul cel mai bun si mai mare ce-l are Slanicul, Cazinoul are si o frumoasa sala de cinematograf in care e si un piano, are sala in care se dau concerte, serate, festivaluri, sala de biblioteca pentru lectura, cofetarie. Tot la Cazinou sunt Sali unde se joaca carti si unde sunt instalate mesele pentru jocurile de noroc: sah, table, biliard, bacara, ruleta si unde foarte multa lume venita in statiune, petrece ore intregi, unii incercindu-si norocul, altii privind numai de curiozitate. Astfel incat Cazinoul, inaltat intre cele doua sosele si alei, ce se intind bine intretinute in fata si pe la spatele lui, cu pozitia lui frumoasa, cu stilul lui plin de eleganta, cu privelistile-i adimirabile ce ti le ofera, si cu distractiile ce le are vizitatorul in el, nu poate fi decit o podoaba a Slanicului si o atractie irezistibila pentru amatorii ce viziteaza statiunea, dandu-i o animatie deosebita” (…) Seara, aproape de ora 8, fiecare se indreapta spre restaurante, spre cinematograf ori Cazinou, unde pana noaptea tarziu se pun sa joace la jocurile de noroc, altii stau numai si privesc, fiecare fiind liber a-si intrebuinta timpul, cum poate si voeste”.

De-a lungul timpului in cladirea Cazinoului a functionat Casa de Cultura si Biblioteca Oraseneasca (incepand cu anul 1948). Dupa anul 1960 aici functionau doua terase, braserie si pensiune.

Lucrarile realizate in perioada 1986-1989 i-au redat Cazinoului forma initiala, fiind amenajat in totalitate ca edificiu cultural-educativ.