Alhóndiga de Granaditas este un vechi depozit de cereale din Guanajuato City, Mexic. Cladirea istorica a fost construita pentru a inlocui un vechi centru de cereale de langa raul orasului. Aceasta a fost construita intre anii 1798 si 1809, la ordinele lui Juan Antonio de Riano y Barcena, spaniolul care era maestrul timonier al orasului in perioada Viceregatului Noii Spanii. Cladirea a fost trecuta in 1988 in Patrimoniul Mondial ca parte a Orasului Istoric Guanajuato.

Alhóndiga se intinde pe o suprafata de 72 pe 68 de metri si are o inaltime de 23 de metri. Este construita pe marginea unui deal si este inconjurata in ambele parti de teren inalt, consecinta a reliefului neobisnuit al orasului. Nu are nicio forma ornamentala la exterior, cu exceptia catorva ferestre cu cornise construite in stilul Doric, din doua tipuri de piatra regionala, rosie si verde de deasupra depozitelor. Acest lucru il face sa para un castel in ochii locuitorilor din Guanajuato, devenind denumirea populara a acesteia. In interior se afla o veranda cu coloane si ornamente din Tuscan si care conduce intr-o mare curte interioara. Cladirea are doar doua usi de acces, una mica spre est, aflata intre doua coloane, iar cealalta de dimensiuni mai mari, inspre nord.

Edificiul a fost folosit pentru comertul cu faina, porumb si multe alte cereale. Inainte de independenta Mexicului fata de Spania, era folosit pe post de depozit militar, camere pentru soldati si inchisoare, iar in zilele noastre acesta a fost transformat intr-un muzeu superb.

O poveste din timpului razboiului atrage foarte multi turisti curiosi care isi doresc sa afle adevarul din spatele acesteia. Ghizii o spun de fiecare data vizitatorilor si spera sa contribuie la un grad de respect ridicat acordat locuitorilor Mexicului. Conform povestii, cand trupele insurgente ale lui Miguel Hidalgo y Costilla au amenintat ca vor cuceri orasul in timpul Razboiului Mexican de Independenta, Riano s-a retras in Alhondiga la 28 septembrie 1810, impreuna cu multi alti spanioli si cativa bogati Criollos. Riano credea ca rezistenta cladirii si pozitia acesteia va facilita respingerea atacurilor. Aceasta opinie a functionat la inceput, dar foarte curand insurgentii au inconjurat cladirea si au inceput sa arunce in aceasta cu pietre. Riano a murit in acest atac, iar insurgentii au decis a dea foc usii de est pentru a putea intra si ataca pe cei care se aflau inauntru. Persoana aleasa sa faca acest lucru a fost Juan Jose Martinez " El Pípila", un miner local viteaz. Acesta si-a legat o piatra plata foarte mare de spate pentru a se putea proteja de ploaia de gloante si pietre ce il astepta pentru a putea intra in cladire, a turnat benzina pe usa si a aprins-o, cand usa a ars, insurgentii condusi de Martinez au patruns in Alhondiga. Majoritatea celor ce se ascundeau in interior au fost ucisi, iar cladirea a fost cucerita. La sfarsitul zilei, sute de cadavre au fost ingropate si intregul oras Guanajuato a fost jefuit. Acesta atac a fost planuit pentru a-l speria pe Hidalgo astfel incat sa nu mai atace Mexico City, de frica unui alt masacru ca cel din Guanajuato. Acesti primi insurgenti au capitulat pana la urma, cei patru principali participanti: Miguel Hidalgo, Ignacio Allende, Juan Aldama si Jose Mariano Jimenez, au fost decapitati. Cele patru capete au fost atarnate de colturile Alhondiga, pentru a descuraja izbucnirea altor miscari independente. Capetele au ramas acolo timp de 10 ani de zile, pana ce Mexic si-a dobandit independenta si au fost apoi aduse in Mexico City si ingropate sub Ingerul Independentei (El Angel de la Independencia).

In plus, in apropiere de acest sit, se gaseste o piata foarte mare, unde este organizat anual Festivalul International Cervantino. In aceasta perioada piata se transforma cu totul, sunt montate scene si sunt invitati muzicieni si dansatori cunoscuti pentru a intretine atmosfera. Intrarea este libera si oricine este binevenit.