Citania de Briteiros (Citadela Briteiros) este unul dintre cele mai bine pastrate situri arheologice in Minho si contine ruinele unui asezamant celto-iberic din anul 300 i.e.n. Aceasta se afla pe varful muntelui Sao Romao din cartierul Salvador de Briteiros al municipiului Guimaraes.

Arheologii au descoperit fundatiile a mai mult de 150 de colibe rotunde din piatra, drumuri pavate, grajduri si conducte de apa. Doua colibe au fost reconstruite, iar in Muzeul Martins Sarmento din Guimaraes se gasesc relicve fascinante din acest loc, incluzand piese de ceramica pictata, pietre sculptate, arme si bijuterii.

Fiind vorba despre un sit arheologic care dateaza din epoca de fier care a fost ocupat de romani in perioada invaziei romane a Peninsulei Iberice, influenta romanica este vizibila prin numeroase inscriptii latine, monede ale republicii si alea imperiului, fragmente de ceramica importate, obiecte din sticla etc.

Se pare ca cetatea a fost abandonata in secolul al II-lea. Ruinele sale au fost descoperite de catre arheologul Martins Sarmento in anul 1875.

Ca marturie a originilor primitive ale cetatii Briteiros exista instrumentele de piatra sau de bronz descoperite. De asemenea, s-au descoperit gravuri rupestre pe versantii din zona, ceea ce demonstreaza existenta unei culturi autohtone anterioara celei romane. Cetatea de Briteiros este clasificata ca monument national din anul 1910.

Cetatea de Briteiros prezinta caracteristicile generale ale forturilor situate pe dealurile din nord-vestul Peninsulei Iberice. Aceasta este formata din ramasitele unei asezari cu trasaturi culturale celtice cu trei pereti de doi metri latime si cinci metri inaltime in medie.

Topografia, aspectul zidurilor, dispunerea circulara a caselor, procesul de constructie si decoratiunile cu motive geometrice dezvaluie trasaturi de influenta din cultura indiana.
Unul dintre cele mai interesante monumente pre-romane este o baie publica care consta dintr-o camera mica rotunda, conectata la o incinta dreptunghiulara. Cele doua incaperi sunt unite printr-un hol. Una dintre camere era folosita pentru bai de aburi, iar cealalta pentru bai reci. O vreme s-a crezut ca aceste incaperi erau o constructie cu caracter funerar.