Cetatea din Torino reprezinta simbolul rezistentei Ducatului de Savoia in Razboiul de Succesiune spaniol, si a fost obiectul unui asediu in 1706. Fortareata a fost comandata de ducele Emanuele Filiberto "Cap de Fier", care a incercat sa ofere orasului o aparare urbana moderna, dupa mutarea capitalei ducatului de la Chambery la Torino.

Asezarea pietrei de temelie a avut loc in anul 1564, iar lucrarile, efectuate de catre circa doua mii de oameni sub conducerea generalului Nicolis di Robilant, un expert in construirea sistemelor de aparare subterane, au fost finalizate abia in 1577. Initial cetatea a fost proiectata pe douazeci de hectare de teren, dar in curand aceasta zona a crescut la 40 de hectare, datorita extinderii structurilor defensive din exterior. Proiectul a fost conceput de catre arhitectul Francesco Paciotto Urbino, care a devenit ulterior celebru prin raspandirea tehnicilor de fortificatii in nordul Europei, sistematizate de catre arhitecti italieni cum ar fi Francesco di Giorgio Martini si familia Sangallo. Paciotto (in scopul de a construi cetatea), a demolat un cartier de locuinte si Biserica Sfintilor Mucenici, care se aflau in acea locatie.

Situata la sud-vest de Torino, in locul bastionului San Pietro construit in timpul ocupatiei franceza in jurul anului 1536, cetatea a fost structurata pentagonal, cu bastioane puternice.

Inconjurata de un sant larg fara apa, aceasta a fost echipata cu o serie de lucrari defensive, care preveneau o posibila apropiere a agresorilor de granitele orasului. In centru a fost amplasata Cisterna, un put cu o scara dubla in spirala, pentru a permite alimentarea cu apa in caz de asediu. Un labirint de tuneluri subterane se intindea in exteriorul Cetatii, fiind format din galerii principale si secundare - pe o suprafata mare de jur imprejurul fortaretei.

Realizat in ajunul asediului orasului Torino din 1706 si finalizat in cele din urma in 1709, acest sistem defensiv subteran a fost un element cheie in incetinirea marsului trupelor franceze. Atunci cand Napoleon a ordonat demolarea zidurilor orasului, Cetatea a fost totusi crutata, acesta recunoscand calitatea proiectului lui Paciotto. In primavara anului 1799 aici a fost gazduit pentru o perioada scurta de timp Papa Pius al VI-lea, in drum spre Franta, unde a fost exilat de catre violenta anticlericala post-revolutionara.

In prezent edificiul adaposteste Museo Storico Nazionale dell'Artiglieria. In zona ocupata odata de Cetate se afla biserica Santa Barbara, care contine mormantul contelui Pietro de la Roche d'Allery, comandantul cetatii, in timpul asediului din 1706.