Cetatea din Damasc este un mare palat medieval fortificat, parte a orasului antic si inscris in Patrimoniul Mondial UNESCO inca din anul 1979.

Locul de amplasare al cetatii curente a fost fortificat pentru prima data in 1076 de catre Atsiz bin Uvak, desi este posibil (dar nu dovedit cu certitudine) faptul ca o alta cetate se afla pe acest loc in perioadele elenistice si romane. Dupa asasinarea lui bin Atsiz Uvak, proiectul a fost finalizat de Seljuq. In aceasta perioada, cetatea si orasul au fost asediate de mai multe ori de catre armatele cruciate si musulmane. In anul 1174, cetatea a fost capturata de catre sultanul Egiptului, care si-a facut resedinta aici. Cetatea a ramas in mainile lui Ayyubid pana cand mongolii au capturat Damascul in 1260. Ulterior, mamelucii au avut control asupra cetatii pana in 1516. In acel an, Siria a cazut in mainile a Imperiului Otoman. Damascul s-a predat fara lupta si din secolul al XVII-lea, cetatea a fost ocupata de unitatile de infanterie-otomane.

Cetatea a inceput sa cada in stare proasta in secolul al XIX-lea si pentru ultima data a fost in uz militar in 1925, cand soldatii francezi au bombardat orasul vechi ca raspuns la Marea Revolta siriana impotriva mandatului francez din Siria. Cetatea a continuat sa serveasca ca o cazarma si inchisoare pana in 1986, cand sapaturile si restaurarile au inceput. Incepand cu 2011, eforturile de excavare si de restaurare sunt inca in curs de desfasurare.

Cetatea este situata in coltul de nord-vest al zidurilor orasului, intre portile Bab al-Faradis si Bab al-Jabiyah. Zidurile sale au fost initial protejate de 14 turnuri masive, dar astazi au ramas doar 12. Reparatii extinse ca raspuns la asedii si cutremure au fost efectuate in perioadele maleluca si otomana.

In timp ce mai multe castele medievale arabe sunt situate pe dealuri proeminente, Cetatea a fost construita pe un teren plat la acelasi nivel ca si restul orasului, o caracteristica ce o imparte cu Cetatea Bosra. Locul de amplasare a raului Barada (la nord de cetate) a oferit protectie impotriva atacurilor asupra cetatii. Nahr Aqrabani, un canal de de pe Barada curgea imediat sub peretele de nord si a oferit o protectie suplimentara.

Zidurile si turnurile cetatii sunt construite din roci carbonatice si bazalt, care au fost extrase, din apropiere de Damasc. Trei porti ale cetatii sunt situate la nord, est si vest. Primele doua sunt opera lui Al-Adil, desi poarta de nord a fost reparata in perioada mameluca. Poarta de nord a fost folosita in primul rand pentru chestiuni militare iar poarta de est a fost in uz civic.

Poarta de nord, sau Bab al-Hadid ("Portile de Fier"), a fost construita cu un accent principal pe probleme militare. Poarta de est, construita intre 1213 si 1215, este singura care se deschide spre zona delimitata de zidurile orasului Damasc. Poarta de vest a fost initial protejata de doua turnuri patrate care au fost, probabil, construite in timpul domniei lui Baybars.

In coltul de sud-vest al curtii, in paralel construita la peretele de sud, este o cladire cu doua etaje. Data constructiei acestei cladiri a fost mult timp neclara, dar pe baza analizei arheologice si arhitecturale efectuate intre 2002 si 2006, s-a demonstrat ca a precedat refortificarea realizata de Al-Adil. Functia acestei cladiri dupa ce a fost incorporata in noile ziduri Al-Adil, si, prin urmare, dupa ce a pierdut functia defensiva, ramane neclara deoarece analiza arheologica nu a evidentiat acest lucru.