Ridicata pe malul stang al Muresului, la initiativa imparatesei Maria Tereza, Cetatea Aradului a fost contruita intre anii 1763 si 1783, avand ca principala forta de munca detinutii. Prevazuta cu 3 randuri de cazemate, avand o forma de stea cu 6 colturi, inconjurata de mai multe santuri de aparare inundabile si executata in stil Vauban-Tenaille cetatea poarta amprenta lui Ferdinand Philipp Harsch, care a dorit ca poarta principala de acces a cetatii si cladirile interioare sa poarte pecetea stilului baroc, acelasi stil fiind conferit si biserica catolica ce se afla intre zidurile cetatii.

Cetatea Aradului a fost pana in anul 1918, una dintre cele mai mari inchisori aflate sub patronajul direct al Imperiului austro-ungar. Aici au fost inchisi Horea, Closca si Crisan, precum si prizonieri apartinand armatei franceze, intre anii 1790-1815.

Rolul strategic si militar al cetatii si-a dovedit valoarea intre anii 1848-1849 cand, sub asediul armatei ungare, cetatea a fost bombardata, fara intrerupere, timp de noua luni. Cetatea a cazut sub ocupatia maghiara in vara lui 1849, pentru doar 46 de zile, pana in ziua in care armatele reunite ale rusiei si imperiului austro-ungar au incercuit cetatea si au preluat controlul.

De-a lungul vremurilor aici au fost in detentie mau multe figuri ilustre ale politicii sau culturii romanesti, cel mai de seama reprezentant fiind Eftimie Murgu, celebrul revolutionar pasoptist, pe langa alti aproximativ 500 de luptatori ai revolutiei, majoritatea lor fiind condamnati la moarte si executati prin impuscare. De-a lungul timpului aici au mai fost detinuti si prizonieri turci, majoritatea fiind prizonieri de razboi. Din motive de spatiu, la un moment dat inchisoarea devenind foarte aglomerata, s-a organizat o tabara intre meterezele exterioare ale cetatii, care a gazduit cetateni adusi din Bosnia si Hertegovina, intre anii 1914 si 1918, printre acestia numarandu-se Gavrilo Filip, cel care l-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand de Habsburg la Sarajevo.

Chiar la intrarea cetatii puteti vedea o placa comemorativa ridicata in memoria celor aproximativ 5000 de detinuti morti din cauza conditiilor grele de detentie.

Intr-o interpelare, in anul 1917, in parlamentul de la Budapesta, deputatul Partidului National Roman, Stefan Cicio Pop, a facut referire la conditiile inumane la care sunt supusi cei aflati in detentie in cetate. Controlul administrativ-militar al cetatii a fost preluat de catre armata romana in iulie 1919, asta dupa ce ea fusese cucerita de trupele franco-sarbe, in noiembrie 1918.

In perioada dintre cele Doua Razboaie Mondiale, cetatea a servit ca sediu al Garnizoanei Arad si a gazduit, pentru circa 10 ani, regimentul 93 de infanterie, pana la data de 12 septembrie 1944, cad aici a fost adusa o divizie de blindate rusesti, dupa ocuparea Aradului de catre trupele sovietice, pana in 1958.

La 20 martie 1988, cetatii i se confera statutul pe care il detine si astazi, si anume cea de sediu pentru Batalionul Mixt de Mentinere a Pacii, batalion format din militari romani si maghiari.