Biblioteca Palatina este o biblioteca publica situata in Palazzo della Pilotta, Parma. Numele provine de la Tempio di Apollo Palatino din Roma.

Aici se poate ajunge urcand Scalone imperiale, o scara maiestuoasa dubla, care de asemenea duce la Galeria Nationala, la Teatro Farnese si Muzeul National de Arheologie. Initial s-a numit Biblioteca Regal Parma, in perioada napoleoniana a purtat numele de Bibliotheque Imperiale sau Bibliotheque de la Ville de Parme, pentru ca in timpul guvernului Maria Luigia sa fie numita Biblioteca Ducala, iar mai apoi, dupa unificarea Italiei, Biblioteca Nationala.

Biblioteca a fost fondata in 1761 de catre ducii Filip si Ferdinand de Bourbon, si a fost oficial deschisa in mai 1769, in prezenta imparatului austriac Iosif al II-lea. Activitatea de organizare a fost incredintata lui Paolo Maria Paciaudi, care a folosit pentru prima data in Italia sistemul de catalogare cu fise pe autori.

Sub conducerea Mariei Luigia biblioteca a crescut: ducesa, cu ajutorul bibliotecarului Angelo Pezzana, a cumparat si apoi a donat bibliotecii colectia lui Gian Bernardo De Rossi, constand in pretioase carti evreiesti vechi, pentru care Nicola Bettoli a ridicat in anul 1834 o noua sala in partea de sud a palatului: Salone Maria Luigia, acum folosit ca o sala de lectura.

Prin unificarea Italiei, biblioteca a intrat in posesia statului, iar in 1889 a fost infiintata o sectiune de muzica.

Plecand de la patrimoniul initial care cuprindea 40.000 de volume, biblioteca adaposteste astazi aproximativ 708.000 de carti, brosuri si periodice vechi, 250 de periodice curente, peste 6.500 de manuscrise, 74.000 de harti, 3.000 de incunabule, 52.000 de stampe si desene, si cea mai mare colectie de manuscrise ebraice. In afara de toate acestea, Conservatorul Arrigo Boito adaposteste o sectiune muzicala cu peste 160.000 de exponate si colectii istorice importante. Printre acestea se numara si documente importante cu privire la relatiile dintre Verdi si Ricordi.