Biblioteca Laurentiana (Biblioteca Medicea Laurenziana) este o biblioteca istorica din Florenta, Italia, care contine un depozit de peste 11.000 de manuscrise. Construita in manastirea Medicean Basilica di San Lorenzo di Firenze sub patronajul papei de Medici, Clement al VII-lea, biblioteca a fost ridicata pentru a sublinia faptul ca familia de Medici nu mai era pur si simplu o familie de comercianti, ci devenise un membru al societatii inteligente si ecleziastice. Aceasta contine manuscrise si carti apartinand bibliotecii private a familiei Medici. Biblioteca este renumita pentru arhitectura planificata si construita de Michelangelo, si este un exemplu al stilului manierist.

Biblioteca Laurentiana a fost comandata in 1523 iar constructia a inceput in 1525. Cu toate acestea, atunci cand Michelangelo a parasit Florenta in 1534, doar peretii salii de lectura erau finalizati. Lucrarile su fost continuate de Tribolo, Basari si Ammannati care s-au bazat pe planurile si instructiunile verbale ale lui Michelangelo. Biblioteca a fost inaugurata in 1571 fiind una dintre cele mai importante realizari arhitecturale ale lui Michelangelo. Chiar si contemporanii acestuia au realizat ca inovatiile si modul in care el a utilizat spatiul avut la dispozitie a fost revolutionar.

Distributia admirabila a ferestrelor, constructia plafonului, si intrarea in vestibul nu pot fi niciodata suficient de glorificate. Indrazneala si harul lui Michelangelo sunt prezente atat in cladirea vazuta ca un intreg, cat si in fiecare element - in cornise, in nisele pentru statui, scarile comode, in modul fantezist in care au fost impartite interioarele.

Vestibulul, cunoscut si sub numele de ricetto, a fost construit deasupra fostelor camere monahale, avand o intrare dinspre nivelul superior al manastiri. O scara duce pana la sala de lectura si ocupa jumatate din podeaua vestibulului. Deoarece sala de lectura a fost amenajata intr-o incapere deja existenta, Michelangelo a trebuit sa reduca greutatea peretilor (pentru ca incaperea sa poata prelua greutatea cartilor), sistemul de rame si pilastri folosit de el reducand volumul si greutatea arcadelor dintre acestia. Din cauza instabilitatii aparente a structurii, privitorul nu poate discerne daca acoperisul este sustinut de coloane sau de pereti. Acest sentiment de ambiguitate este accentuat de formele neortodoxe ale ferestrelor, elementele arhitecturale creand un sentiment de tensiune si de energie limitata.

Sculptura dinamica a scarii pare sa se roteasca de la nivelul superior ca un torent de lava care se comprima pe suprafata vestibulului.

In 1571, Cosimo I, marele Duce de Toscana, a dat in folosinta Biblioteca inca nefinalizata. Colectia a fost extinsa de catre Angelo Maria Bandini, care a fost numit director in 1757. Printre alte lucrari importante, aici se gaseste Codexul Florentin Nahuatl, din perioada preazteca, Codex Amiatinus, care contine cel mai vechi manuscris latin al Bibliei Vulgata, Codex Squarcialupi, un important manuscris muzical, si fragmente ale papirusului Erinna care contin poezii ale unui prieten al lui Sappho.