Socotita drept a doua banca a Statelor Unite, cladirea a servit ca banca federala, autorizata de banca centrala, intre anii 1817 si 1836. Fiind o societate privata cu functii publice, banca avea autorizatia de a autoriza si efectua toate tranzactiile fiscale in numele guvernului american, pentru Congres sau in numele Trazoreriei Statelor Unite. Douazeci la suta din capitalul sau a fost detinut de catre guvernul federal, celelalte 80% fiind detinute de catre patru mii de investitori particulari.

Istoria sa incepe in anul 1817, functia esentiala avuta pe parcursul celor douazeci de ani fiind de a reglementa tranzactiile financiare publice sau private si de a contribui la stabilizarea monedei nationale prin taxele colectate din tranzactiile financiare amintite.

Cladirea a fost proiectata de catre arhitectul William Strickland, considerat cel mai bun arhitect american al tuturor timpurilor, format la scoala celebrului inginer Benjamin Latrobe.

Stilul renascentist de sorginte greaca contrasteaza cu stilul arhitectonic al cladirii “mama”. Acest lucru poate fi remarcat in ornamentele coloanelor romanice, infrumusetata de pilastri caracteristici stilului arhitectural al Corintului, dandu-i mai mult un aspect de vila romana decat al unei institutii publice sau financiare apartinand lumii americane a anilor 1900.

Din anul inchiderii bancii, 1841, cladirea a fost gazda diverselor institutii reprezentative ale autoritatii locale sau federale, iar incepand cu anul 2006 este inclusa in programul Independence National Historical Park, alaturi de mai multe cladiri, cum ar fi Independence Hall sau Exchange Philadelphia Merchants.

Cladirea este dechisa vizitatorilor zilnic si, uneori, serveste ca galerie de arta, gazduind o colectie impresionanta de portrete ale personalitatilor marcante a vietii americane, pictate de Charles Wilson Peale si multi alti artisti plastici.