In 1093 episcopul de Konstanz, Gebhard al III-lea, a hirotonisit cele cateva cladiri donate de catre contii Otto si Hartmann von Kirchberg Manastirii Wiblingen din Ulm. Chiar si astazi, ca o mostenire pretioasa a fondatorului, parti ale Sfintei Cruci sunt pastrate in biserica manastirii Sf. Martin. Daruri bogate si libertatile juridice acordate cu generozitate au permis cresterea dinamica a manastirii benedictine. Un incendiu major a pus insa capat aceastei tendinte in 1271. Manastirea a trebuit sa fie reconstruita, viata spirituala a fost marcata si dificultatile financiare au continuat pentru multe decenii. In secolul al XV-lea deprecierea valorilor morale ale regulilor ordinului a devenit o problema, proprietatea personala si desprindera de la viata comuna a manastirii conducand la insecuritatea economica.

In cadrul noii orientari aparuta odata cu acceptarea reformei Melk, scoala manastirii si atelierul de scris (scriptorium) au fost sustinute si promovate. Din acest moment, prin achizitii dar si prin producta proprie de carte, a inceput formarea unei mari biblioteci care in anul 1757 continea 15.000 de volume, mai mult decat multe biblioteci universitare contemporane.

Vremurile grele si Razboiul Taranesc din prima jumatate a secolului al XVI-lea au adus manastirea in pragul ruinei. Dupa terminarea Razboiului de Treizeci de Ani, in centrul eforturilor monahale a stat, pe langa reconstructia si redresarea economica a manastirii, consolidarea credintei. Scoala manastirii si cultivarea stiintelor au cunoscut o deosebita perioada de inflorire.

Planurile de reconstructie in stil baroc a manastirii care au fost dominate de ideile contra-reformiste, au avut ca model palatul manastirii spaniole El Escorial.