Biserica si Manastirea Sf. Francisc este un lacas de cult romano-catolic datat in secolul al XVI-lea, situat in Quito, Ecuador. Complexul are distinctia de a fi cel mai mare ansamblu arhitectural printre structurile istorice coloniale din America Latina. Stilul sau arhitectural a evoluat in aproape 150 de ani de constructii si reconstructii (1534-1680) –datorate unor calamitati de genul cutremurelor.

Constructia cladirii a inceput la cateva saptamani dupa fondarea orasului in 1534 si s-a incheiat in 1604. Fondatorul bisericii a fost franciscanul misionar Jodoco Ricke.

Impreuna, Biserica si Manastirea cuprind trei hectare. In total, aproximativ 40.000 de metri patrati de constructii. San Francisco urmeaza tipologia clasica a manastirilor medievale. In plus fata de dependentele de baza ale unei manastiri, au existat zone dedicate ingrijirii sanatatii, invatamantului, mestesugurilor, o gradina, si chiar o inchisoare (pentru a mentine disciplina stricta).

Fatada bisericii principale reflecta, pentru prima data in America de Sud, elemente manieriste, care mai tarziu au devenit un punct de referinta in restul continentului. Gradul de severitate al cladirii renascentiste si exteriorul manierist contrasteaza cu decorarea interioara a Bisericii, in care elementele mudejar (maure) si baroce se combina. In naos si culoarele sale, Biserica San Francisco dezvaluie stilul mudejar (maur) cu tavane casetate, un altar bogat decorat si coloane in stiluri diferite. In cor - original de la sfarsitul secolului al XVI-lea – detaliile de stil mudejar sunt pe deplin pastrate, desi nava centrala a fost afectata de un cutremur si apoi inlocuita cu un plafon casetat baroc in 1770.

De asemenea, aici este si o biblioteca franciscana magnifica, descrisa in secolul al XVII-lea ca fiind una dintre cele mai bune din America Latina.