Manastirea Santo Domingo din Buenos Aires este un templu catolic situat in cartierul Monserrat, datand de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Aceasta a fost declarata un punct de reper istoric national in 1942.

Actuala cladire a fost proiectata in anul 1751 de arhitectul Torino Antonio Masella. La 29 iunie a aceluiasi an, a fost pusa piatra de temelie a templului, dar lucrarea nu a progresat constant din cauza dezacordurilor cu privire la contructia sa. Biserica a fost sfintita la 17 octombrie 1783, fara a fi finalizata, ulterior arhitectul Manuel Alvarez Rocha Masella continuand lucrarea. In anul urmator, acesta a terminat constructiile la turnul de est.

La 2 iulie 1807 cand trupele britanice au incercat sa cucereasca Buenos Aires pentru a doua oara, manastirea a fost scena unui episod glorios pentru locuitorii din Buenos Aires, aici avand loc asa numita Batalie de Santo Domingo in timpul careia britanicii au fost alungati. In timpul guvernului lui Bernardino Rivadavia, cand dominicanii au fost expulzati din tara, in manastire a fost instalat Muzeul de Istorie Naturala sub conducerea chimistului italian Paul Ferrari. Acest muzeu cuprindea 800 de obiecte ale regnului animal, 1500 de minerale si un numar necunoscut de plante. In partea de sus a manastirii a fost instalat un observator astronomic si un cabinet meteorologic condus de un alt savant italian, Octavio Fabrizio Mossotti.

La data de 22 octombrie 1835, Rosas a emis un decret prin care dominicanii se puteau intoarce in manastire lor. Desi manastirea si-a recapatat functiile religioase, Muzeul de Istorie Naturala a continuat sa functioneze aici pana in 1854. In 1910, biserica a fost ridicata la rangul de Basilica de Papa Pius al X -lea.