Manastirea Santo Domingo de Silos este o manastire benedicta, situata in oraselul Santo Domingo de Silos, in sudul provinciei Burgos. Manastirea a fost denumita in acest fel dupa Sfantul Dominic de Silos, la inceputul secolului al XI-lea. Cu toate acestea, manastirea dateaza din secolul al VII-lea, cand vizigotii traiau prin aceste locuri. Initial, manastirea fusese numita San Sebastian de Silos,  insa a dobandit numele actual dupa ce regele Ferdinand a incredintat renovarea sa unui calugar pe nume Domingo. In anul 1073 Santo Domingo a murit, iar staretul Fortunis a fost cel care a continuat munca pentru finalizarea constructiei.

Manastirea este construita pe o structura cu doua etaje si prezinta scene religioase pictate si gravate, la ambele etaje, fiind considerata o capodopera a artei romane. In interiorul acesteia se regasesc numeroase galerii vizibil diferite intre ele, datorita faptului ca au fost amenajate in perioade diferite, constructiile in interiorul manastirii fiind oprite pentru o perioada lunga de timp, datorita unor probleme economice si politice. In aceste galerii se pot vedea picturi si sculpturi reprezentand scene religioase, cum ar fi “Invierea Mantuitorului Iisus Hristos”, “Cina cea de taina” si multe altele.

Biblioteca manastirii Santo Domingo de Silos a fost, si este, o parte importanta a acesteia, printre multe carti regasindu-se un manuscris din anul 1091 scris de catre doi calugari ai manastirii. De asemeni, aici se gaseste si o harta a regiunii mediteranene si unul dintre cele mai vechi manuscrise din regiunea vestica, reprezentand Liturghia din Silo. Manastirea mai era recunoscuta si pentru faptul ca aici calugarii cantau anumite melodii religioase, ajungand intr-unul din importantele Congrese de muzica din acel timp. Acestia chiar au reusit sa scoata un album ce a devenit cel mai bine vandut album de cantece gregoriene.