Singura manastire restaurata in primele secole ale dominatiei otomane se afla la 6 km de orasul Melnik, si este cunoscuta ca si Manastirea Rozhen. Este cea mai mare manastire din partea de sud a Muntilor Pirinei ce s-a pastrat pana in ziua de azi.

Desi primele surse scrise care atesta existenta manastirii dateaza din anul 1551, pastrate astazi in biblioteca Great Lavra de la Muntele Athos, totusi, primele sapaturi arheologice realizate in zona manastirii, au scos la iveala un mormant presarat cu cateva monede si decoratiuni din perioada imparatului bizantin Mihail al VIII-lea (1259-1282). O alta dovada care atesta construirea manastirii inca din secolul al XIII-lea este friza de marmura de deasupra portii acesteia, dar si ridicarea catorva edificii in interiorul curtii bisericii in perioada domniei lui Alexius Slav.

A fost pictata pentru prima oara in anul 1597, pictura infatisand pe Iisus Hristos cu cei 12 Apostoli, amplasta deasupra portii manastirii. In anul 1611 a fost pictata si fatada sudica, manastirea fiind distrusa de mai multe incendii izbucnite intre anii 1662 – 1674. A fost reconstruita ceva mai tarziu, timp de 17 ani cu sprijinul financiar al bulgarilor instariti din intreaga tara. Lucrarile de reconstructie au fost terminate in anul 1732, fiind bogata in vitralii minunate, sculpturi in lemn si icoane vechi. O parte dintre aceste opere de arta au fost expuse in orasul Essen, gazduite fiind in vila Huegel, dar si in Paris, la Galeria Carpentier.

Una dintre comorile manstirii o reprezinta icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Conform unei legende, o femeie vaduva din Nikea a aruncat in mare aceasta icoana, pentru a o salva din calea Imparatului Bizantin Teofil. Icoana a plutit pe apa multi ani, pana sa ajunga pe malurile grecesti. In anul 999, icoana a ajuns la portile manastirii Ivory, fiind inconjurata de o aoreola de lumina.

In secolul al XIX-lea, manastirea Rozhen a atins apogeul existentei sale, cand a devenit centrul regional al crestinismului ortodox.