La o distanta de aproximativ 35 de km de orasul Braila, turistul pornit sa viziteze acest judet, va putea trece si pe la Manastirea Maxineni, unul dintre cele mai importante repere istorice ale acestor locuri. Ctitorie a domnitorului Matei Basarab al Tarii Romanesti in perioada 1636-1637, aceasta a fost asezata strategic, la confluenta raurilor Siret si Buzau. Istoricul manastirea incepe la 2 septembrie 1637, cand lacasul de cult a fost atestat pentru prima data. Ridicata pe locul unei biserici mai vechi de lemn, dupa ce, in timpul unei incursiuni militare, domnitorul remarcase importanta strategica a zonei, manastirea a fost sfintita la 25 iunie 1651. De astfel, aceasta manastire a fost enumerata de Matei Basarab, in hrisovul solemn de la 27 noiembrie 1640, in randul marilor ctitorii. Muzeul National de Istorie a Romaniei gazduieste prima pisanie a manastirii, care consemneaza: „Acesta sfanta si dumnezeiasca besereca ci iaste/hramul a nasterii lu sti Ioana Crastitel / facutu-o-am eu robul lui Dumnezeu, / Io Mateiu Basaraba voevod i g[ospo]jda Ilina. Mergandu dumni / ia me la oaste am tabar[a]tu prea malul Siretului. / Ci am vazut dumniia me cest loc bun si tare si era o be / sereca mica de nuiale si lipit[a] cu lut. Dici cu vr / ere[a] lui Dumnezeu si cu ajutorul sfantului / hram am facut acesta bese / rec[a] de pi[a]tra sa fie dumnii mele pome[a]na. / Si au fostu ispravnnicu cu multu oste / nitoru si indemnatoru jupana Radulu vel cap / [itan]. † Si au fostu dentaiu multu nevo / itoru cu sfanta manastire egumen eromonah Chiril. Si al doi / le isprav / [nic] Lupu[u] [vist?]. † Cu mila lui Dumnezeu crestinu Matei Basarab i g[os]p[o]d[i]n vasul zemle Oglovlahiscoe grobu peceat.”

De-a lungul timpului, pe langa rolurile spiritual si duhovnicesc, manastirea a avut si roluri militare si politice, motive pentru care domnitorii Mihnea al III-lea Radu, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Serban Cantacuzino, Sf. Constantin Brancoveanu, Stefan Cantacuzino, Nicolae Alexandru Mavrocordat, Ioan Mavrocordat, Mihai Racovita, Grigore II Ghica si Constantin Nicolae Mavrocordat au consolidat periodic acest lacas de cult. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, manastirea ajunge pustie si fara egumen. Din aceasta cauza, domnitorul Grigore al II-lea Ghica o va transforma in metoc. Cu toare acestea, manastirea continua sa decada pana la 1858, cand, sub domnia caimacanului Alexandru Ghica si a principelui Alexandru Ioan I, incepe o restaurare majora care se va incheia un an mai tarziu. De altfel, pisania asezata in aceasta perioada mentioneaza: „S-a ridicat din temelie acest dumnezeiesc lacas intru cinstea si pomenirea nasterii sfantului Ioan Botezatorul de catre fericitul intru pomenire Domnul Matei Basarab v[oie]v[od] anul 1638 in trecere ce a avut cu ostirea sa pe aici. Dupa termen de 220 ani fiind ajunsa in ruinare de intemperiile vremurilor, acum, din porunca Creatorului s-a razuit, in[n]oit si impodobit in zilele si prin bunavointa a printului caimacan Alexandru Ghica – reparandu-se prin silintele si din parte-i cheltuieli a cuviosiei sale Chiprian, egumenul acestei manastiri, luand savarsire in zilele luminatului domn al Principatelor Unite Alexandru Ioan I, iar Episcop al Eparhiei Dumnealui Domn Filotei, 1859.”

Dar si dupa aceasta renovare urmeaza multe evenimente care vor marca istoria manastirii. Pana in anul 1877 biserica a functionat ca lacas de cult pentru satenii din Maxineni, dar dupa acest an a fost complet distrusa, ramanand in parasire 70 de ani. De-abia in anul 1990 manastirea a fost reinfiintata. Vechea biserica avea o fundatie de 2,50 m adancime si ziduri groase de 1, 50 m. Noua biserica a fost prevazuta cu dimensiuni in plan de 19 x 7 m, la abside latimea sfantului locas ajungand la 13 m, si cu o inaltime de 19 m. De asemenea, are o singura turla, pe naos. In interior se pot vedea picturi in tehnica fresco.