Una dintre cele mai renumite si mai bogate manastiri ridicate vreodata pe pantele Muntelui Hymettus, Manastirea Kaisariani se afla in partea de est a orasului Atena, mai exact la poalele dealului Ymittos. Construita in secolul al XI-lea si dedicata Fecioarei Maria, manastirea reprezinta cel mai bun exemplu al artei si al culturii macedonene.

In forma de cruce, cladirea principala este sprijinta pe patru piloni si inconjurata de ziduri inalte, in interiorul acestora gasindu-se si o sala de mese, baia comunala, dar si camerele calugarilor. Intrarea in templu era situata pe latura vestica a manastirii, fara a fi separata de un pronaos, dar exista si partea sa nordica o intrare cu o usa de marmura si o arhitrava realizata in stil romanic.

In timpul ocupatiei otomane, locul functiona ca o presa de ulei, schitele manastirii de astazi fiind realizate de catre pelerinul rus Barski in anul 1745.

In partea de vest si sud se mai pot vedea doua grupuri de camere, in timp ce la vest de manastire se gasesc ruinele unei biserici de dimensiuni destul mari, cu trei coridoare, construita in secolul al X-lea. In urma sapaturilor arheologice de aici, s-a ajuns la concluzia, ca aceasta biserica a fost ridicata pe ruinele alteia mai vechi, din secolul al VI-lea, fiind una dintre cele mai mari cladiri ale manastirii. In afara de gradina de legume a calugarilor din partea de sud-est, aici se mai poate vedea si un cimitir al acestora si o noua biserica.

Interiorul bisericii este decorat cu picturi murale realizate in perioada secolelor XVI-XVII, in timp ce, frescele pronaosului au fost realizate ceva mai devreme, conform inscriptiei pictorului peloponezian, Ioannis Ypatiou, din anul 1682. Cea mai veche fresca se gaseste pe exteriorul peretelui sudic al cladirii principale, ce include acum capela Sfantului Anton, si infatiseaza pe Fecioara Maria (in limba greaca cunoscuta ca si Theotokos).

Baia comunala a Manastirii Kaisariani reprezinta un exemplu arhitectural al secolului al XI-lea, situata in partea sudica a cladirii principale, si este acoperita de o cupola semi-circulara, inconjurata de patru pereti exteriori. Sala de mese este gazduita de o camera de forma dreptunghiulara, impartita in doua sectiuni, in timp ce bucataria se afla pe partea sudica a salii de mese, avand forma patrata si un acoperis boltit.

Manastirea dispunea si de o biblioteca destul de variata si bogata, care a fost mutata ulterior la Mitropolia Atenei, fiind distrusa apoi in timpul Razboiului Greciei de Independenta din anul 1821.

In anul 1952, Societatea Ateniana a Prietenilor Padurii a demarat un proiect de reparare si restaurare a manastirii, pentru a arata la fel ca in secolul al XI-lea.