Situata in partea de nord-vest a orasului Atena, in apropiere de padurea Dafni, de pe Calea Sacra ce conduce catre orasul Eleusis, Manastirea Dafni a fost ridicata in secolul al XI-lea si este una dintre cele mai mari capodopere ale Imperiului Bizantin, renumita in special, pentru frumoasele mozaicuri existente in interior.

Amplasata la doar 9 km de Atena, manastirea poate fi usor accesibila cu ajutorul metroului pana in statia Dafni, apoi, drumul poate fi parcurs cu autobuzul sau cu masina pana la destinatie, calatoria ideala fiind cea care duce catre Eleusis sau peninsula Peloponez.

Initial, acest loc sacru a gazduit Templul lui Apollo Daphnaios, de unde deriva si denumirea pastrata pana astazi "Daphne", care in limba greaca se traduce prin "laur". Insa, in anul 395 templul a fost distrus, prin crestinizarea locului, singura coloana supravietuitoare a sanctuarului, putand fi vazuta chiar la intrarea in manastire.

In secolul al VI-lea a fost ridicata o mica biserica crestina peste vechile ruine, dedicata Fecioarei Maria, fiind apoi abandonata in timpul invaziilor slave din perioada secolelor VII-VIII. A fost apoi reconstruita la o scara mult mai mare, in jurul anului 1080, in timpul perioadei de varf a Imperiului Bizantin.

De-a lungul existentei sale, manastirea a avut de suferit de pe urma invaziilor si a cutremurelor. Puternic afectata de cutremurul din 1999 de la Atena, manastirea Daphni este in prezent inchisa publicului pentru restaurare, nestiindu-se data exacta a terminarii lucrarilor.

Principala cladire a Manastirii Dafni este una in forma de cruce, fiind inconjurata de ziduri groase de aparare, datorita amplasarii in afara orasului. Intrarea se face prin sudul complexului monahal, unde se gasesc cladirile restaurate, construite initial in secolul al XIII-lea. Aici se gasesc fragmente sculpturale clasice si bizantine, dar si doua sarcofrage decorate cu “fleur-des-lis” (floare de crin, simbol al regilor Frantei, referindu-se la lumina, viata si perfectiunea) si cruci in stil latin, unde se presupune ca se gasesc ingropati ducii franci al secolului al XIII-lea.

Mozaicurile interioare, realizate in secolul al XI-lea, reprezinta cea mai mare colectie de acest gen din sudul Greciei si descriu scene din biblie, profeti si sfinti. Pe arcadele ce sustin cupola bisericii se pot vedea scene precum Buna Vestire, Nasterea Domnului, Botezul si Schimbarea la Fata, iar 16 profeti impodobesc peretii dintre ferestrele domului. Absida de est beneficiaza de un mozaic fragmentar al Maicii Domnului, in timp ce, capatul sudic al pronaosului prezinta Rugaciunea lui Ioachim si a Anei. In afara de aceste mozaicuri, mai pot fi vazute si patru dintre frescele ce impodobeau candva peretii inferiori ai manastirii.

Edificiul face parte din lista Patrimoniul Mondial UNESCO inca din anul 1990.