Cartuja de Cazalla este o manastire construita de catre calugarii din Ordinul Sf. Bruno, filiala Santa Maria de la Cuevas, incepand cu anul 1503. In timpul invaziei franceze din 1810, calugarii cartusieni au fost expulzati, comunitatea recuperand manastirea in 1814, dupa razboi, cand au inceput si reabilitatea acesteia.

Dupa secularizare, in 1836 calugarilor cartusieni li s-a impus sa paraseasca manastirea. Comunitatea s-a dezintegrat iar calugarii au inceput sa cerseasca pentru a se putea intretine. Manastirea va fi jefuita de catre proprietarii succesivi.

In 1977 manastirea a intrat in proprietatea Mariei del Carmen Ladron de Guevara Bracho, care a inceput reabilitarea Cartuja de Cazalla care este in ruine. O parte a structurii monahale a fost transformata intr-un hotel de trei stele. Rezultatul unei astfel de actiuni de antreprenoriat a obtinut in 1986 premiul Europa Nostra.

Din 1990, aici functioneaza un muzeu de arta cu o expozitie permanenta de peste 100 de lucrari: in special ceramica si picturi realizate de mai multi autori contemporani, printre care se numara cele realizate de Dueñas Francisco Espinoza, Fernando Benavides, Renate Caals, Adriana Espinoza, Annet Kossen, Jorge Lopez, Maria Luisa Machado, Ernesto si Mies Alejandro Velasco. Sunt expuse, de asemenea, resturi de vase care au folosit calugarilor cartusieni, gasite in timpul reabilitarii.