Complexul Iezuit din Cordoba (Manzana Jesuitica) este situat in inima orasului si este declarat parte a Patrimoniului Unesco inca din anul 2000, fiind pentru o vreme sediul Universitatii Nationale din Cordoba.

Primii calugari iezuiti au ajuns in vechea asezare in anul 1589, urmand ca zece ani mai tarziu sa ia nastere primul centru de evanghelizare apartinand Societatii lui Iisus. Stabilirea primei eparhii de catre Papa Pius al V-lea in anul 1570 a inclus Tarija, Jujuy, Salta, Tucuman, Santiago del Estro, Catamarca, La Rioja si Cordoba. Toate acestea au apartinut cultului franciscan, primii sositi in vechea cetate, primul episcop fiind fratele Girolamo Villacarillo, membru exponential al congregatiei. De asemenea, primul preot paroh de Cordoba a fost Francisco Perez Herrera, care a fost si capelan al expeditiei lui Jeronimo Luis de Cabera.

Acest centru iezuit a fost mutat temporar in anul 1612 la Santiago de Chile si a fost axat in special pe cursuri de teologie. Peste numai un an, centrul de instruire religios se intoarce la sediul-mama, prin dorinta expresa a episcopului de Tucuman Friar Fernando Trejo y Sanabria de a oferi orasului o institutie de invatamant superior. In cele din urma, in anul 1613, la propunerea liderilor franciscani, colegiul s-a transformat in unitate de invatamant superior primind titlul de Universitatea din Cordoba, fiind cea de-a patra universitate din America Centrala si de Sud.

Lucrarile de constructie a edificiului au fost supravegheate de catre parintele Manuel de Cabrera. In aceeasi aripa a universitatii a mai avut sediul si Colegiul National Monserrat care functioneaza si astazi, Marea Biblioteca a Universitatii Nationale din Cordoba, Capela Interna si Colegiul Iezuit, care si in ziua de astazi ofera o masa gratuita studentilor si este considerat a fi unul dintre cele mai importante lacase de cult din intreg orasul.