Catedrala Patriarhala a Sf. Maria Maggiore (Santa Maria Maior de Lisboa sau Se de Lisboa), este o biserica parohiala romano-catolica. Cea mai veche biserica din oras, este sediul Arhiepiscopiei de la Lisabona. De la inceputul constructiei catedralei, in anul 1147, cladirea a fost modificat de mai multe ori si a supravietuit mai multor cutremure. Astazi aceasta este un amestec de stiluri arhitecturale diferite.

Inca din secolul al IV-lea, in Lisabona isi avea sediul o episcopie, insa dupa perioada de dominatie vizigota orasul a fost cucerit de mauri si a ramas sub control arab (secolul al 8-lea pana in secolul al 12-lea). In toata aceasta perioada crestinilor li s-a permis sa traiasca in Lisabona si in imprejurimi. In anul 1147, orasul a fost recucerit de catre o armata formata din soldati portughezi, condusa de regele Afonso Henriques si Cruciatii Europei de Nord. Un cruciat englez, Gilbert de Hastings a fost numit episcop si o noua catedrala a fost construita pe situl moscheei principale de la Lisabona.

Aceasta prima constructie a fost finalizata intre 1147 si primele decenii ale secolului al XIII-lea, in stil romanic tarziu. La acel moment, moastele Sf. Vincent din Zaragoza, patronul orasului Lisabona, au fost aduse la Catedrala din sudul Portugaliei. La sfarsitul secolului al XIII-lea regele Denis al Portugaliei a construit o manastire in stil gotic, iar succesorul sau Afonso IV de Portugalia, a transformat capela principala intr-un pantheon regal in stil gotic, pentru el si familia sa. In 1498, regina Eleanor de Viseu a fondat Irmandade de Invocacao o Nossa Senhora da Misericordia de Lisboa intr-una dintre capelele manastirii catedralei. Acest ordin a evoluat in Santa Casa da Misericordia de Lisboa, intr-o institutie catolica de caritate care mai tarziu s-a raspandit si in alte orase, avand un rol foarte important in Portugalia si in coloniile sale.

Cutremurele au fost intotdeauna o problema pentru Lisabona si pentru constructiile sale. In secolele al XIV-lea si al XVI-lea s-au produs mai multe cutremure, dar cel mai puternic dintre toate a fost cel din 1755, care a distrus capela gotica principala, impreuna cu pantheonul regal. Cele mai multe manastiri si capele au fost, de asemenea, distruse de cutremur si de focul care a urmat. Catedrala a fost partial reconstruita, iar la inceputul secolului XX, dupa o renovare in amanunt, i s-a dat aspectul pe care il are astazi. In ultimii ani, curtea centrala a manastirii a fost excavata si cu aceasta ocazie au fost descoperite semne ale perioadelor romane, arabe si medievale.

In timpul secolului al XVII-lea a fost construita o sacristie in stil baroc, iar dupa 1755 capela principala a fost reconstruita in stil neoclasic si rococo (inclusiv mormintele regelui Afonso al IV-lea si ale familiei sale). Machado de Castro, cel mai important sculptor al Portugaliei din secolul al XVIII-lea, este autorul unui magnific pat de copil care se afla in capela gotica Joanes Bartomoleu. La inceputul secolului XX, mai multe elemente de decor neoclasic din afara si in interiorul catedralei au fost eliminate pentru a oferi catedralei un aspect mai "medieval".