Catedrala Mitropolitana din Buenos Aires este principala biserica catolica din oras. Aceasta este situata in centrul orasului, cu vedere spre Piata Mayo, in cartierul San Nicolás. Catedrala Mitropolitana este biserica mama a Arhiepiscopiei de Buenos Aires.

Catedrala din Buenos Aires a fost reconstruita de mai multe ori de la originile sale umile, din secolul al XV-lea. Cladirea actuala este un amestec de stiluri arhitecturale, cu un naos din secolul al XVIII-lea si o fatada in stil neoclasic fara turnuri. In interior sunt pastrate statui pretioase din secolul al XVIII-lea si abunda in decor neo-renascentist si neo-baroc.

Catedrala actuala este ultima cladire dintr-o serie de biserici anterioare care au fost construite in acest loc. La momentul infiintarii sale, orasul a depins de dioceza din Asunción. Prima biserica de pe acest loc a fost o cladire modesta din lemn si chirpici care a fost inlocuita cu o alta in 1605 de catre guvernatorul Hernandarias. De asemenea, aceasta a doua cladire a fost in pericol de prabusire in 1616 si a trebuit sa fie reconstruita din nou in 1618. In 1620, Buenos Aires a fost prevazut cu o episcopie, iar biserica sa principala a avut statutul de catedrala.

Dupa 1662, catedrala a fost din nou reconstruita sub Episcopul Cristóbal de la Mancha y Velazco si guvernatorul José Martínez de Salazar, fiind reinaugurata in anul 1671. Noua Catedrala avea trei nave acoperite de un acoperis din lemn si un turn. Avand in vedere calitatea proasta a materialelor sale de constructie, turnul si acoperisul acestei biserici au cazut in anii 1680. Intreaga biserica a fost din nou reconstruita, incepand din 1684, sub episcopul Azcona Imberto. In 1695 cladirea a fost aproape finalizata.

Catedrala din Buenos Aires este o cladire in forma de cruce latina cu transept si trei abside, cu capele laterale legate prin coridoare. Initial, interiorul a fost decorat doar cu piese de altar, dar la sfarsitul secolului al XIX-lea, peretii si plafoanele bisericii au fost decorate cu fresce infatisand scene biblice pictate de italianul Francesco Paolo Parisi. In 1907, podeaua catedralei a fost acoperita cu mozaicuri in stil venetian proiectate de italianul Carlo Morra. Lucrarile de reparatii pentru intreaga podea au fost incepute in anul 2004 si finalizate in 2010.

Catedrala are inca unele elemente care dateaza din perioada coloniala. Cel mai important este principalul altar de lemn in stil rococo, ce dateaza din 1785 si care a fost executat de sculptorul spaniol Isidro Lorea. Altarul include capela principala si are o statuie a Fecioarei Maria si o reprezentare a Sfintei Treimi. O alta sculptura coloniala notabila este Hristos de Buenos Aires, o imagine mare a lui Hristos rastignit situata in altar pe bratul lateral al transeptului. Statuia a fost sculptata de catre sculptorul portughez Manuel Coyto in 1671 si este cea mai veche din catedrala. Potrivit credinciosilor, aceasta a salvat miraculos orasul de la o inundatie in secolul al XVIII-lea.

Cele doua amvoane ale Catedralei in stil rococo-neoclasic, au fost create intre anii 1789 si 1790 de catre sculptorul spaniol Juan Antonio Gaspar Hernández, care mai tarziu a condus prima scoala de arta din Buenos Aires. Orga din catedrala are mai mult de 3500 de tuburi si a fost lucrata in Germania, cu cele mai bune materiale disponibile la acel moment.

Catedrala in sine ar putea fi considerata ca un muzeu pictural, fiind decorata cu picturi magnifice. In 1880, ramasitele Generalului José de San Martín au fost aduse din Franta si plasate intr-un mausoleu accesibil de pe culoarul din dreapta bisericii. Mausoleul a fost special proiectat de sculptorul francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse, cu marmura de diferite culori. Sarcofagul negru este pazit de trei figuri de sex feminin in marime naturala care reprezinta Argentina, Chile si Peru, trei dintre regiunile eliberate de catre Generalului José de San Martín.