Originile Catedralei din Udine sunt incerte. Se crede ca Bertoldo di Andechs-Merania a inceput construirea Catedralei in 1236, probabil intr-o biserica din secolul anterior, dedicata Sf. Ieronim. In 1257, cladirea a fost construita intr-un mod tipic franciscan si dedicata Sf. Odorico. In 1335, patriarhul Bertrando di San Genesio, a marit biserica si a adaugat capela Buna Vestire, sfintind-o cu titlul de Santa Maria Maggiore. Lucrarile de extindere au continuat pana in 1362 si au fost reluate in 1368 de arhitectii Federico da Varmo si Pietro Paolo da Venezia. Capelele laterale au fost construite in 1700. Restaurarea de la inceputul secolului XX a incercat sa redea fatada din secolul al XIV-lea.

Exteriorul Domului nu are lucruri remarcabile, cu exceptia usii principale si a celei de langa turnul clopotnita - ambele foarte frumoase, in stil pur ogival. Turnul clopotnita dateaza din 1441: baptisteriul construit in 1348, este opera lui Cristoforo da Milano.

Interiorul a fost reformat prin generozitatea familiei Manin. Predomina in general stilul baroc. Lucrarile de arta sunt numeroase si de un mare interes, intre acestea remarcandu-se: sculpturile lui Torretti, picturile de Tiepolo, Pellegrino da San Daniele, Domenico da Tolmezzo, Amalteo, Pordenone. Intr-o arca, in spatele altarului mare, sunt adunate ramasitele lui Beato Bertrando. Corul este impresionant. Boltile au fost pictate de Dorigny, autorul picturilor alegorice si de pe partile laterale ale capelei centrale. De-a lungul culoarele sunt altare proiectate de arhitectul Massari.