Catedrala Sfintilor Filippo si Giacomo este o biserica monumentala din Sorrento, catedrala Arhiepiscopiei Sorrento-Castellammare di Stabia si Scaunul parohial.

Biserica, construita pe ruinele unui templu antic grec, cu vedere la Piazza del Vescovado are o fatada in stil neogotic, construita in anul 1924. Impartita in doua, partea de jos are trei intrari: cea centrala, datand din secolul XVI, caracterizata prin doua coloane de marmura roz de la templele pagane antice, pe care se sprijina un arc ascutit; si doua intrari laterale mai mici, cu trei lunetele cu fresce - in mijloc Adormirea Maicii Domnului, iar pe laterale Sfintii Filippo si Giacomo. Partea superioara a fatadei are o bordura decorata cu metereze, fiind completata de doua pietre funerare, una care aminteste de lucrarile dorite de catre Episcopul Giuseppe Giustiniani si alta de poetul Torquato Tasso.

Interiorul bisericii este in forma de cruce latina, cu trei nave, separate de paisprezece stalpi si are un tavan plat decorat cu picturi in stil baroc, ilustrand martirii sorrentini din secolul al II-lea, create de Francesco Francareccio si Oronzo si Nicola Malinconico. Deasupra intrarii se afla orga, care a fost comandata in 1901 fratilor Fiorentino. Casa parohiala se caracterizeaza printr-un plafon decorat cu picturi de Giacomo del Po, realizate in anul 1700, reprezentand Adormirea Maicii Domnului si pe Sf. Filippo si Giacomo.

Pe partea dreapta se deschide o capela care adaposteste basoreliefuri din marmura, realizate de Andrea Pisano, reprezentand Apostolii si Mantuitorul. Portalul dispune de panouri incrustate infatisand scene din crez si viata religioasa, in timp ce pragul de sus poarta stema Papei Sixtus al IV-lea si regelui Ferrante de Aragon. Pe partea stanga, in capela dedicata Sfintei Inimi a Mariei, se afla statuia din lemn a lui Citarelli reprezentand-o pe Fecioara Maria, care adaposteste o fetita sub mantia ei; si Capela Nasterii Domnului, in care este expus un pat napolitan din secolul al XVII-lea.

Demn de notat este scaunul episcopal confectionat din marmura din perioada romana si amvonul din secolul al XVI-lea, care se odihneste pe coloane de marmura decorate cu basoreliefuri.