Catedrala din Salta se afla amplasata chiar in mijlocul pietii San Martin si este construita la jumatatea secolului al XIX-lea. Ea a fost declarata monument national si este trecuta in Patrimoniul National al Cladirilor Istorice din Argentina. Aceasta este un edificiu religios magnific, fastuos decorat al carui renume este cunoscut inca din anii 1880 de catre toti turistii care viziteaza regiunea.

Ca urmare a cutremurului din anul 1855, cladirea a fost inchisa publicului larg, lucrarile de restaurare incepand abia in anul 1858 prin eforturile sustinute ale episcopului Joseph Eusebio Colombres, arhitectului Philip Bertres si cu sprijinul comunitatii. Restaurarea a durat peste douazeci de ani, eforturile fiind uriase in special din partea comunitatii care a donat bani pentru sustinerea financiara a lucrarilor, care au avut un volum urias. Constructia intregii cladiri a fost finalizata in anul 1882, atunci devenind si resedinta arhiepiscopala. Stilul architectural caracteristic al cladirii este cel eclectic cu mici influente baroce, stil apartinand secolului al XIX-lea, amprenta arhitecturala fiind de sorginte italiana.

Ferestrele bazilicii sunt decorate cu vitralii deosebit de frumoase, domul bazilicii fiind decorat cu un policandru urias, confectionat la cererea episcopului, din cauza absentei luminii naturale care patrunde cu greu prin vitraliile bogat colorate. Usa de la intrarea bisericii este in stil baroc si este deosebit de bogat ornamentata. In incinta bisericii se afla ramasitele pamantesti ale unor personaje marcante in istoria revolutionara a Argentinei, cum ar fi generalii: Antonio Alvarez de Arenales, Rudencindo Dona Martina Alvarado si Gurruchaga Silva.