Catedrala Parma (Duomo) este o biserica in Parma, Emilia-Romagna, Italia, in stil romanic; cupola este decorata cu o fresca a pictorului renascentist Antonio da Correggio.

Constructia a fost inceputa in 1059 de catre episcopul Cadalo, mai tarziu antipapa cu numele de Honorius al II-lea, si a fost hirotonita de catre Pascal al II-lea in 1106 (in secolul al VI-lea a existat probabil o bazilica, dar a fost mai tarziu abandonata; in secolul IX episcopul Guibodo a sfintit o alta biserica, in spatele celei precedente). Noua biserica a fost grav avariata de un cutremur in 1117 si a trebuit sa fie restaurata. Parti din cladirea originala pot fi vazute in casa parohiala, transept, cor si abside, si in unele fragmente de sculptura. Fatada a fost finalizata in 1178, usile fiind sculptate de catre Luchino Bianchino in 1494. Intre usile centrale si usile din dreapta se afla mormantul matematicianului Biagio Pelacani, care a murit in 1416.

Clopotnita gotica a fost adaugata mai tarziu, intre anii 1284 – 1294. Langa Catedrala se afla baptisteriul octogonal din Parma.

Interiorul are forma unei cruci latine, cu un naos si doua nave separate prin pilastri. Casa parohiala si transeptul sunt suprainaltate, pentru a crea spatiu pentru cripta. Fragmentele de mozaicuri antice arata prezenta aici a unui templu de cult din secolul III sau IV. Capelele laterale au fost construite pentru a gazdui mormintele familiilor nobiliare din Parma; doua dintre ele, Capela Valeri si Capela Comuna, au pastrat decorul original din secolul al XIV-lea.

Remarcabile sunt capitelurile exterioare, caracterizate prin decoratiuni bogate, cu frunze, figuri mitologice, scene de razboi, precum si scene biblice. In transeptul din dreapta se afla Detronarea de Benedetto Antelami (1178). Ciclul de fresce de pe peretii naosului si absidei este creat de Lattanzio Gambara si Bernardino Gatti. De-a lungul naosului, timpanele au fresce monocrome cu scene din Vechiul Testament. Acestea culmineaza in cupola absidei, cu fresce despre Hristos, Maria, Vietile Sfintilor si Ingeri in Glorie, 1538 – 1544, create de catre Girolamo Mazzola Bedoli. Frescele din secolul XV din Capela Valeri sunt atribuite studioului Bertolino de'Grossi. Cele din Capella del Comune, create probabil de aceiasi artisti, au fost pictate dupa epidemia de ciuma din 1410 - 1411, si inchinate Sfantului Sebastian. Cripta are un monument dedicat lui San Bernardo di Uberti, episcop de Parma intre anii 1106 - 1133, patron al eparhiei. Monumentul a fost executat in 1544 de catre Prospero Clementi si Girolamo Clementi Girolamo dupa un proiect de Mazzola Bedoli.

Sacristia contine lucrari atribuite lui Luchino Bianchini (1491). Aici se gasesc patru reliefuri create de catre Benedetto Antelami in 1178. Cele doua sculpturi care impodobesc portalul sunt realizate de Luchino Bianchino. Frescele din capela Ravacaldi sunt atribuite studioului Bertolino de'Grassi. Principala caracteristica a decoratiei interioare a Domului este fresca Adormirii Maicii Domnului, executata de Correggio intre anii 1526 - 1530.