Catedrala din Napoli (Duomo di Napoli) este o frumoasa catedrala medievala din sudul Italiei, care ofera ramasitele unei bazilici crestine timpurii si opere de arta - multe notabile. Catedrala Napoli a fost fondata in secolul al IV-lea pe situl unui templu grecesc dedicat lui Apollo. Numai Baptisteriul (secolul al V-lea) din aceasta perioada timpurie, a supravietuit si azi. Cladirea actuala a fost construita in stil gotic francez, in perioada 1294-1323. Constructia a fost inceputa de Carol I si s-a incheiat sub Robert Wise.

Mai multe reconstructii si renovari au modificat cladirea de-a lungul timpului. In 1407, fatada de vest a fost reconstruita de Antonio Baboccio, dupa ce fusese distrusa de un cutremur. Restul cladirii a trebuit sa fie reconstruit dupa un alt cutremur in 1456. Fatada de vest a fost renovata in stil neo-gotic, in perioada 1877-1905, de catre Enrico Alvino; doar portalul supravietuieste din fatada medievala.

Naosul mare al catedralei are 16 piloni, care includ mai mult de 100 coloane de granit clasice. Decorul este in cea mai mare parte baroc: peretii laterali expun 46 de portrete ale unor sfinti, pictate de Luca Giordano (d.1705); iar plafonul ornat a fost pictat de Fabrizio Santafede in 1621. Peste poarta centrala a naosului sunt mai multe morminte importante: Charles I de Anjou; Charles Martel, si sotia sa Clementina de Habsburg. Monumentele au fost create de catre Domenico Fontana in 1599. Transeptul de nord contine monumente notabile, inclusiv mormantul lui Inocentiu IV, o lucrare Cosmatesque din 1315, si mormantul lui Andrei al Ungariei.

Extinderea din partea stanga a naosului este constituita din Basilica di Santa Restituta, cunoscuta sub numele de Cappella di Santa Restituta. Aceasta este cea mai veche biserica din Napoli si situl original al catedralei, care a fost construita peste un sanctuar antic grec. A fost reconstruita in secolul al XIV-lea si din nou in 1688, dupa un cutremur, dar unele caracteristici antice au ramas. Cele 27 de coloane pot fi de la un templu grecesc antic. Aici au fost descoperite fragmente de podea din mozaic timpuriu crestin.

Pe partea dreapta a absidei din Santa Restituta este Baptisteriul vechi, cunoscut sub numele de Capela San Giovanni in Fonte. Datand din secolul al V-lea, acesta are un plan patrat si o cupola patrata. Culoarul din dreapta naosului este Capela Sf. Januarius (Capella di San Gennaro), construita de Francesco Grimaldi in 1608-1637, de asemenea, functioneaza ca trezorerie si este decorata cu minutiozitate in stil baroc. Momentan aici sunt sapte altare, dintre care patru au picturile lui Domenichino. Un cort in spatele altarului principal consacra o racla de argint (1305) care contine capul Sf. Januarius.

Sfantul patron al catedralei, St Januarius (San Gennaro), a fost un episcop italian martirizat in Pozzuoli sub Diocletian in jurul anului 305 AD. Trupul sau a fost transportat la Neapole, in Catedrala, in jurul anului 400 AD. Despre viata sfantului nu se cunosc foarte multe. Capella di San Gennaro gazduieste un bust racla care contine capul sfantului. In plus, cripta contine doua flacoane din sangele lui San Gennaro, care se lichefiaza de mai multe ori in fiecare an. In mod inexplicabil, sangele lui San Gennaro din cele doua flacoane, s-a lichefiat prima data in mainile episcopului Sf. Severus, dupa ce moastele sfantului au fost transferate la Napoli. Cea mai veche inregistrare scrisa a miracolului dateaza din 1389. Acest miracol are loc de trei ori in fiecare an: prima sambata din luna mai (la biserica Santa Chiara); 19 septembrie si 16 decembrie. Cel mai important moment dintre acestea este 19 septembrie, de ziua sfantului, atunci cand la catedrala vin pelerinii si curiosii in speranta de a asista la miracol.

Cele doua flacoane de sange sunt inchise intr-un fiola de sticla cu doua manere mici. Se pare ca doar unul din flacoane este punctul central al ceremoniei. Episcopul aduce fiola aproape de bustul racla al lui Sf. Januarius, se roaga, ridica fiola, si rastoarna uneori fiola cu susul in jos pentru a verifica lichefierea. Procesul dureaza in mod normal, cel putin cateva minute si, uneori chiar o ora.

Sangele nu se lichefiaza intotdeauna si potrivit Enciclopediei Catolice, este mai putin probabil sa faca acest lucru in luna decembrie. Viteza cu care se lichefiaza sangele este considerata a fi un semn pentru soarta orasului in anul care vine. Dintre dezastrele care au urmat atunci cand nu se lichefia, face parte si ciuma din 1527 si un cutremur in 1980.

Un test facut in 1902, a aratat ca flaconul contine sange autentic, dar flaconul este sigilat, din acest motiv substanta in sine nu a fost testata.