Manastirea si Catedrala din Melk formeaza unul dintre siturile monohale cele mai cunoscute din lume. Ea este situata desupra orasului Melk, de unde se poate observa o priveliste uimitoare asupra Dunarii si a Austriei Inferioare, dinspre valea Wachau. Manastirea a fost fondata in anul 1089, cand Leopold al II-lea si-a donat unul dintre castele calugarilor benedictini. O scoala monastica a fost fondaa aici in secolul al XII-lea, iar biblioteca a devenit foarte repede cunoscuta pentru productia sa de manuscrise. In secolul al XV-lea, manastirea a devenit centrul reformei din Melk care a readus la viata subiectul calugarilor din Austria si din sudul Germania.

Stilul baroc pe care il pot observa turistii astazi este conturat intre anii 1702 – 1736, de catre Jakob Prandtauer. In mod deosebit trebuie remarcate frescele realizate de catre Johann Michael Rottmayr, dar si biblioteca impresionanta ce contine numeroase manuscrise medievale, inclusiv o colectie de manuscrise muzicale si fresce realizate de Paul Troger. 

Datorita staturii si faimei sale, Melk a reusit sa scape de sub dizolvarea imparatului Iosif al II-lea atunci cand multe alte manastiri din Austria au fost dizolvate intre 1780 si 1790. Manastirea a reusit sa supravietuiasca si la alte amenintari din perioada napoleniana, dar si la preluarea controlului Austriei in 1938 de nazisti, cand o mare parte din asezamant a fost confiscat de catre stat.

Scoala s-a reintors la Manastirea din Melk dupa al doilea razboi mondial, pentru ca astazi sa fie instruiti aici aproximativ 900 de elevi, atat fete cat si baieti. Inca din 1625 Manastirea face parte din Congregatia Austriaca, astazi aceasta transformandu-se in Confederatia Benedictina. In romanul sau, „Numele trandafirului”, Umberto Eco mentioneaza pe unul dintre protagonisti, Adson von Melk in onoarea minunatei biblioteci care se gaseste in asezamantul sfant.