Catedrala din Cordoba este considerata biserica mama a orasului si este situata in partea de vest a Pietei San Martin, cunoscuta si sub numele de Piata Veche a orasului.

La data de 18 mai 1758, cladirea a fost in mare parte finalizata, elementele principale fiind finisate: naosul, cupola cea mare si marele portic neo-clasic, precedat de o scara realizata din fier forjat, pe care se pot vedea siluetele Sfintilor Petru si Pavel. Clopotnitele au fost finalizate abia in anul 1787, ambele fiind dotate cu clopote noi, aduse si turnate in Europa. Usa de la intrare este confectionata din lemn de cedru, la fel ca si strana in care este amplasat corul, acestea fiind sculptate de catre un calugar iezuit.

Fara indoiala, primul lucru care atrage privirea vizitatorilor este cupola principala, element ce este remarcat nu doar prin marimea sa, ci si prin decorul elaborat si deosebit de fin cu care este ornamentata. Cupola principala este flancata de patru turnuri hexagonale, care au si rol de sustinere in cadrul amplasamentului arhitectural, contribuind in mod impetuos la intarirea si stabilizarea intregului ansamblu superior al catedralei. Cupola este acoperita cu sindrila, acoperisul pornind lin in jos si continuand cu coloane asezate pe arcade suspendate, dand senzatia privitorilor ca policandrul principal atarna efectiv in aer, nefiind sustinut de elemente de rezistenta. Astfel, aceasta contribuie in mod gratios la frumusetea deosebita a interiorului catedralei.

O problema deosebit de dificila cu care se confrunta mai nou catedrala sunt ansamblurile rezidentiale construite in imediata sa apropiere, sapaturile executate pentru turnarea fundatiilor acestora contribuind negativ la stabilitatea si rezistenta structurii in ansamblul ei. Al doilea element negativ al cestui fapt se regaseste in obturarea vizibilitatii operei de arta, prin ridicarea de cladiri tot mai inalte in vecinatatea acesteia, lucru care afecteaza in mod vadit frumusetea catedralei.