Catedrala din Braga (Se de Braga) este unul dintre cele mai importante monumente din acest oras din Portugalia. Datorita istoriei sale indelungate si a semnificatiei sale artistice, este de asemenea una dintre cele mai importante cladiri din tara.

Dioceza Braga dateaza inca din secolul al III-lea fiind una dintre cele mai vechi din peninsula si centrul crestinarii Gallaeciei. Cand Imperiul Roman s-a dizolvat, Braga (pe atunci denumita Bracara Augusta) a devenit capitala regatului Suavi. Episcopul Martin de Dumio, o mare figura religioasa a acelei perioade, a adus catolicismul in regiune in jurul anului 550. Importanta orasului Braga s-a diminuat in timpul invaziei vizigotilor si dupa venirea arabilor si-a pierdut si scaunul episcopal.

In jurul anului 1071, dupa ce orasul a revenit in stapanirea crestinilor, Braga a redevenit episcopie si episcopul Pedro a inceput constructia unei catedrale. Contele Henry de Burgundy, impreuna cu episcopul Geraldo de Moissac a reusit sa-l convinga pe Papa sa transforme Braga in arhiepiscopie in anul 1107.

Constructia catedralei s-a reluat atunci si a durat pana in secolul al XIII-lea. Ea a fost modificata masiv ulterior, astfel incat astazi este un amestec de stil romanic, gotic, manuelin si baroc.

Fatada originala de vest a catedralei a fost demolata. Singurele parti ramase din ea au fost cateva arhivolte si capiteluri ale portii centrale, decorate cu numeroase reliefuri de animale si oameni sculptate. Sculpturile care se afla pe o arhivolta, infatisand gaini, vulpi si un trubadur, este posibil sa puna in scena un cantec moralizator.

Intre anii 1486 si 1501 a fost construita o galerie de intrare in stil gotic tarziu care preceda intrarea principala. Galeria are o bolta gotica si este decorata cu statui si capete de balaur. Capetele de balaur au fost folosite pentru scurgerea apei, astfel incat ploile sa nu strice partile laterale ale cladirii. Frumoasa poarta de metal manuelina s-a aflat initial in interiorul catedralei dar a fost mutata in galerie in secolul al XVIII-lea. La inceputul secolului al XVI-lea, arhiepiscopul Diogo de Sousa a modificat poarta romanica principala, sacrificand arhivoltele interioare. Partea superioara a fatadei si turnurile au fost modernizate integral in secolul al XVIII-lea si nu au nimic deosebit. Fatada sudica a catedralei se remarca printr-o poarta romanica.

Capela principala a absidei, reconstruita in anul 1509 sub conducerea arhiepiscopului Diogo de Sousa de arhitectul basc Joao de Castilho este remarcabila. Exteriorul capelei este construit in stil gotic tarziu si manuelin cu motive decorative cu creneluri si capete de balaur, iar interiorul este decorat cu o bolta striata. Pe peretele exterior al capelei principale se afla o frumoasa statuie a Fecioarei Maria alaptandu-l pe Iisus (Madona do Leite) datand de la inceputul secolului al XVI-lea incadrata de blazonul Portugaliei si al episcopului Diogo de Sousa, cel care a sponsorizat renovarea manuelina.

Catedrala din Braga este formata din trei aripi cu un acoperis din lemn, un transept si cinci capele estice in absida. Nici una dintre capele nu mai este in stil romanic original: capela principala este in stil manuelin, in timp ce celelalte sunt decorate din plin in stilul baroc. In partea nordica, in afara catedralei se afla o capela mica, cu un design romanic timpuriu. Aceasta capela se pare ca este o ramasita din constructia din secolul al XI-lea.

Naosul este profund romanic datorita unei reforme de purificare din secolul al XX-lea care a suprimat tot ce fusese adaugat mai tarziu. D. Alfonso, fiul regelui John I, este inmormantat intr-o cripta facuta din bronz, care poate fi vazuta in naosul catedralei.
O capela inalta a fost adaugata langa intrarea catedralei in perioada baroca. Aceasta capela este superb decorata cu un acoperis pictat si cu strane din lemn aurit sculptat. In capela se afla si doua orgi din lemn aurit, decorate din belsug cu motive baroce excentrice. Acestea sunt printre cele mai impresionante lucrari din lemn aurit din Portugalia.

Capela principala este acoperita cu bolte din piatra, iar peretii sunt decorati cu o statuie din secolul al XIV-lea a Fecioarei Maria (Nossa Senhora de Braga). In timpul remodelarii capelei, arhiepiscopul Diogo de Sousa a comandat un altar din piatra, dar cea mai mare parte a acestuia s-a pierdut. Partea care a ramas este folosita ca masa de altar si este decorata cu reliefuri frumoase reprezentandu-l pe Iisus si Apostolii. Stranele sunt neogotice.

Celelalte capele ale absidei sunt decorate in stil baroc sau neoclasic. Capela Sfantului Petru este foarte interesanta deoarece este decorata cu placi care ilustreaza viata acestuia. Placile sunt pictate de unul dintre cei mai mari pictori portughezi ai secolului al XVIII-lea, Antonio de Oliveira Bernardes.

In Evul Mediu au fost construite mai multe capele adiacente catedralei:
Capela Regilor (Capela dos Reis) a fost construita in jurul anului 1374, pe locul unde au fost inmormantati Contele Henrique si Contesa Theresa, parintii primului rege portughez. Mormintele acestora au fost inlocuite in secolul al XVI-lea de unele noi.

Capela gotica a Gloriei (Capela da Gloria) a fost construita intre anii 1326 si 1348, urmand sa fie locul de odihna vesnica al arhiepiscopului Goncalo Pereira. Acesta si-a comandat un mormant luxos de la sculptorii Master Pero si Telo Garcia. Mormantul, pazit de sase lei din piatra, are o statuie in marime naturala a arhiepiscopului odihnindu-si capul pe o perna tinand de ingeri. Marginile mormantului sunt decorate cu imagini ale apostolilor si ale unor preoti. La inceputul secolului al XVI-lea, capela a fost pictata cu motive geometrice interesante, de influenta maura, foarte asemanatoare cu placile din Sevilla.

Langa manastiri se afla Capela Pietatii (Capela de Piedade), construita de arhiepiscopul Diogo de Sousa in jurul anului 1513. Acesta este inmormantat in capela, intr-un frumos mormant in stil renascentist.

Manastirile au fost reconstruite in secolul al XIX-lea si sunt lipsite de importanta din punct de vedere artistic, dar in muzeul catedralei se afla multe articole interesante cum ar fi potirul luxos al arhiepiscopului Diogo de Sousa (inceputul secolului al XVI-lea), potirul Sfantului Gerald (secolul al X-lea) si o caseta de fildes araba (secolul al XI-lea).