Catedrala din Bologna, Cattedrale Metropolitana di San Pietro sau Cattedrale di Bologna, dedicata Sfantului Petru, este si scaunul si catedrala metropolitana a Arhiepiscopului de Bologna. Cea mai mare parte din actuala cladire dateaza din secolul al XVII-lea, cu cateva parti din secolul al XVI-lea.

Pe acest loc a existat deja o catedrala in 1028, insotita de un campanile (turn-clopotnita) pre-romanic, cu baza circulara, in traditia arhitecturala din Ravenna. Aceasta biserica a fost distrusa de un incendiu devastator in 1141. A fost reconstruita si consacrata de Papa Lucius al III-lea in 1184.

In 1396 un portic mare a fost adaugat pe partea de vest, care a fost reconstruita in 1467. Din 1477 pictorii Francesco del Cossa si Ercole de Roberti au lucrat in Capela Garganelli la un ciclu de fresce care au avut ulterior o influenta semnificativa asupra lui Niccolò dell'Arca si Michelangelo. Frescele s-au pierdut in reconstructia ulterioara, cu exceptia catorva fragmente.

In anul 1582 Papa Grigore al XIII-lea l-a ridicat pe episcopul din Bologna la rang de Arhiepiscop, si, in consecinta catedrala a fost ridicata la rangul de Mitropolie (scaunul episcopal cu jurisdictie asupra episcopiilor si eparhiilor de pe teritoriul sau).

Prin Ordonanta Cardinalului Gabriele Paleotti a avut loc o remodelare radicala a interiorului cladirii in 1575, cripta si Capela Mare (Capella Maggiore) supravietuind. Modificarile au fost atat de extinse, incat au provocat prabusirea boltilor in 1599, atunci fiind luata decizia de a reconstrui partea principala a catedralei de la zero. Lucrarile la noua cladire au inceput in 1605. O noua fatada a fost adaugata intre anii 1743 - 1747, proiectul apartinand arhitectului Alfonso Torreggiani, dupa instructiunile Papei Benedict al XIV-lea.

Interiorul prezent este categoric baroc, dand o impresie de maretie si grandoare. Printre operele de arta gasim Buna Vestire de Ludovico Carracci, o fresca in luneta centrala a presbiteriului, o crucificare romanica din lemn de cedru, si un grup sculptat in teracota - reprezentand Compianto su Cristo Morto, de Alfonso Lombardi, de la inceputul secolului XVI. In absida sunt picturi de la inceputul secolului XX, realizate de Cesare Mauro Trebbi, inclusiv Sfanta Ana in Slava.

Turnul vechi cu baza circulara nu a fost reconstruit, desi incepand cu secolul al XII-lea au fost destule voci care au cerut acest lucru.