Biserica St. Elisabeth este situata in centrul orasului, langa Teatrul Basel. Aceasta este considerata cea mai importanta biserica neo-gotica in Elvetia.

Fondata de Christoph Merian si Margarethe Merian-Burckhardt, biserica a fost construita dupa planurile lui Ferdinand Stadler, 1857 - 1864. Acesta a castigat proiectul intr-un concurs de arhitectura, in a doua runda impotriva lui Joseph Caspar Jeuch. Fondatorul nu va apuca sa isi vada biserica terminata, deoarece moare in 1858, la scurt timp inainte de inceperea lucrarilor. Christoph Merian a finantat constructia a bisericii, cu intentia de a crea un ”monument impotriva spiritului timpului”, adica impotriva decrestinarii societatii si a statului. A fost prima biserica ridicata in centrul orasului Basel dupa reforma religioasa.

La data de 6 iunie 1864 a avut loc slujba de deschidere. La acel moment fereastra altarului inca lipsea, fiind terminata un an mai tarziu. Biserica include o orga istorica, care a fost construita in anul 1862 de catre Joseph Merklin, si a fost extinsa in 1949. In 1866 biserica a fost a fost predata de vaduva lui Merian catre Comisia Bisericilor si Scolilor. Cuplul donator este inmormantat in cripta de sub biserica.

Interiorul este dominat de tipul de constructie cu trei abside boltite. Sala este marginita la vest de un cor poligonal cu cinci laturi si la est de veranda sub turn. Galeriile sunt accesibile prin intrari direct in fatadele laterale, ca si loja privata a fondatorilor care se afla vis-a-vis de amvonul de piatra. Turnul, accesibil publicului, intrece in inaltime turnurile Catedralei Basel, prin cei 72 m ai sai.

Biserica Elisabeta are o bolta speciala, din caramida striata, care poate fi vazuta de pe culoarele dintre banci. In secolul XIX caramida era in Elvetia rara si scumpa, Biserica Elisabeta fiind singura cladire care a dispus de suficiente fonduri pentru o astfel de constructie.

In alte parti a fost necesar a recurge la structuri din lemn, care au fost apoi pictate pentru a da aspectul de piatra. Nici aceasta biserica nu a scapat insa acestui fel de “economie de material”. Baldachinul amvonului este de fapt din lemn, astfel de constructii fiind numite in deradere “tamplarie gotica”. Comparativ cu alte cladiri din aceeasi perioada - de exemplu, Biserica Votiv din Viena - biserica Elizabet este mai putin decorata si este tinuta incuiata. Amploarea si dimensiunile gotice tipice ale frontoanelor si varfurilor au fost mentinute la un nivel minim.

In 1980, biserica ar fi trebuit sa fie demolata, dar acest lucru a fost impiedicat de catre cetateni. Constructia noului teatru, in 1975, a afectat masiv natura solitara a bisericii. In acelasi timp insa, a aparut o schimbare in gandire, si cladirile istorice au inceput sa fie din nou apreciate. Acest lucru a facut posibila renovarea cuprinzatoare a bisericii intre anii 1990-1994. Multe detalii din perioada de constructie au fost pastrate, de exmplu inscriptia”1863” care se poate vedea pe ornamentul bogat al usii portalului lateral (spatiul din spatele ei este astazi un bar). De la renovare, Biserica Elisabeta este condusa ca biserica deschisa de catre o organizatie ecumenica. Pe langa slujbele regulate, biserica este folosita si in scop comercial, pentru concerte sau nunti.