Infiintata la sfarsitul secolului al X-lea d.H., Biserica Sf. Apostoli este amplasata in partea de sud-est a Agorei Antice, fiind prima biserica semnificativa din perioada bizantina de mijloc a Atenei si totodata singurul monument, in afara de Templul lui Hefaistos, care a ramas intact de la intemeiere.

Biserica mai este cunoscuta si sub denumirea de Sf. Apostoli Solakis, facand astfel referire la numele de familie care a sponsorizat ultimele lucrarile de renovare, desi unele surse afirma ca aceasta denumire provine de la zona dens populata din apropierea bisericii, din secolul al XIX-lea.

In urma sapaturilor arheologice s-a descoperit ca biserica bizantina a fost construita peste un monument consacrat al nimfelor din secolul al II-lea d.H, in timp ce in partea estica a sanctuarului s-au gasit fundatiile unei case din perioada bizantina timpurie.

Edificiul marcheaza inceputul asa-numitului “tip atenian”, planul original al sanctuarului fiind in forma de cruce cu abside pe toate cele patru laturi, cu un pronaos in partea sa vestica si cu cele patru coloane ce sprijina cupola. Altarul si podeaua erau realizate din marmura, iar dalele de la exteriorul peretilor prezentau modele decorative, cum ar fi scrierea kufi (caligrafia islamica).

Conform descoperirilor arheologice si ale scrierilor lasate de numerosi calatori care au trecut prin aceste zone, biserica ar fi fost distrusa in jurul anului 1687, in urma bataliei dintre otomani si venetieni.

A fost restaurata in forma sa originala in perioada anilor 1954-1957.