Biserica Sfantul Nicholas (St Nicholas Cole Abbey) este o biserica din Londra, situata pe ceea ce este astazi strada Reginei Victoria. Dateaza inca din secolul al XII-lea, si a fost reconstruita de catre Christopher Wren, dupa ce fusese distrusa in „maree incendiu din Londra”, din 1666. De asemenea, biserica a avut de suferit de pe urma bombardamentelor germane din al doilea razboi mondial, dar a fost reconstruita in 1961 de Arthur Bailey. Inca din 1950, biserica a fost clasificata monument istoric de gradul I.

Biserica si-a primit numele de la Sfantul Nicholas din Myra. „Cole Abbey” provine de la cuvantul medieval „coldharbour”, care insemna adapost pentru cel care calatoreste. Cea mai veche referinta despre aceasta biserica a fost gasita intr-o scrisoare a lui Papa Lucius al II-lea, din 1144.

Sfantul Nicholas din Myra era protectorul copiilor si pescarilor. Un inventar al posesiunilor bisericii, intocmit in perioada reformelor protestante mentioneaza cateva vestoane de baieti, fapt ce sugereaza ca biserica isi pastrase traditia de a alege un episcop baiat de ziua Sfantului Nicholas.

Biserica a fost distrusa in „Marele incendiu”. Charles al II-lea o promisese comunitatii Luteranilor, insa la presiunile maselor acestora le-a fost data o alta biserica ce fusese distrusa, dar nu si reconstruita. Biserica Sfantul Nicholas a fost ridicata din nou intre anii 1672-1678 cu un cost total de peste 5000 de lire. A fost prima biserica dintre cele 51 pierdute in incendiu ale carei ziduri au fost ridicate din nou.

In 2006 s-a hotarat ca Biserica Sfantul Nicholas sa devina un centru national pentru educatie religioasa. Institutul Culham, care promoveaza religia in scolile din Anglia, si-a mutat sediul din Oxford la biserica Sfantul Nicholas.