La sfarsitul secolului al XV-lea, in apropierea incintei nordice al fortificatiei orasului a fost fondata o manastire a calugaritelor clarise, atestata documentar in anul 1486. Reforma lutherana a dus la lichidarea acestei manastiri in jurul anului 1543, edificiile sale intrand in posesia comunitatii lutherane si folosite ca magazie de grane. Renovata in anul 1644, biserica a inceput sa serveasca nevoile liturgice ale bisericii evanghelice din oras. Mai tarziu, in anul 1716, biserica Sfantul Ioan a fost preluata de catre iezuiti. Un incendiu de proportii distruge biserica in anul 1718. In anul 1724 biserica Sfantul Ioan este conferita calugarilor franciscani si pana in anul 1725 aceasta este renovata. In anii urmatori interiorul bisericii a fost amenajat.

Interiorul bisericii este deosebit de frumos, fiind marcat de prezenta unui decor pictat din perioada interbelica, ce evidentiaza elementele de arhitectura. Se pot vedea elemente simbolice, intre acestea numarandu-se crucea in intradosul arcului de triumf, cele doua maini incrucisate (simbolul ordinului) intre o ostie si potir, aflate deasupra arcului de triumf si un Agnus Dei in centrul boltii navei. Iar pe peretele de nord al navei se poate remarca, intr-un cadru neobaroc in grisaille, o scena din viata Sfantului Francisc, cea a legendei cu lupul.

In biserica franciscana se pastreaza mobilier valoros baroc. Altarul principal din corul bisericii are hramul patronului bisericii, Sf. Ioan Botezatorul. Acesta a fost prevazut cu pictura in ulei a scenei Botezului, imaginea lui Dumnezeu-Tatal, inconjurata de ingeri adoratori etc. Altarele secundare sunt dedicate Sfintei Fecioare si Sfantului Ioan de Nepomuk. De asemenea, in interiorul bisericii pot fi vazute statui specifice sfarsitului secolului al XIX-lea, inceputului de secol XX.