Biserica Sf. Francisco (Iglesia de San Francisco) a fost infiintata in 1538, la scurt timp dupa intemeierea orasului, si a fost predata armatei in anul 1809. Soldatii nu au intretinut-o asa cum ar fi fost normal, fapt ce a dus la degradarea sa. In anul 1868, templul a fost redeschis pentru slujbele catolice si abia in anul 1925 a fost redeschisa comunitatea franciscana. In anul 1946, Biserica Sf. Francisco a fost restaurata respectandu-se structura originala a templului vechi.

Biserica Sf. Francisco este o biserica clasica, a carei constructie a fost influentata de stilul baroc, dar decorata minimal. Peretii sai sunt vopsiti in alb, reprezentativ pentru arhitectura coloniala din America Latina. Biserica are o simplitate remarcabila in peretii interni si ornamentarea fatadei, pe masura ce timpul trece, luxul este concentrat in piesele de la altar. Acesta este un templu complet asimetric, atat in exterior cat si in interior.

Biserica Sf. Francisco are structura comuna bisericilor catolice conform ideilor din secolul al XVI-lea, un atrium pentru adunarea credinciosilor, o intrare principala si o nava centrala. Piesele de la altar sunt originare din secolul al XVIII-lea. Biserica este cunoscuta si pentru lambriul ce acopera frontonul, lucrat din lemn si vopsit in culori stralucitoare.